1. [DEX '09] CAPITUL1, capituli, s. m. 1. Corpul canonicilor unei catedrale catolice. ♦ Adunare a canonicilor. ♦ Adunare de călugări sau de alți clerici catolici. 2. Loc în care se țin asemenea adunări. – Din it. capitulo.
2. [DEX '09] CAPITUL3 s. n. v. capitol.
3. [DEX '09] CAPITUL2, capitule, s. n. Inflorescență cu axul principal scurt și dilatat la vârf, purtând numeroase flori apropiate unele de altele. – Din fr. capitule, lat. capitulum.
4. [MDA2] capitul2 sn [At: BOTANICA, 83 / Pl: ~e / E: fr capitule, lat capitulum] (Bot) Inflorescență al cărei receptacul este întins ca un taler, purtând numeroase flori apropiate unele de altele.
5. [MDA2] capitul1 sm [At: ENC. ROM. I / Pl: ~i / E: it capitulo, lat capitulum] (Bis) 1 Corpul canonicilor1 (1) unei catedrale catolice. 2 Adunare a canonicilor (1). 3 Adunare de călugări sau de alți clerici catolici. 4 Loc în care se țin adunările clericilor catolici.
6. [MDA2] capitul3 sn vz capitol
7. [CADE] *CAPITUL (pl. -ule) sn. Corpul, adunarea canonicilor dintr’o catedrală (la catolici) [it.].
8. [DEX '98] CAPITUL2, capitule, s. n. Inflorescență al cărei receptacul este întins ca un taler, purtând numeroase flori apropiate unele de altele. – Din fr. capitule, lat. capitulum.
9. [DLRLC] CAPITUL1, capitule, s. n. Inflorescență al cărei receptacul este întins ca un taler și poartă numeroase flori apropiate unele de altele. Păpădia are florile strînse în capitul.
10. [DLRLC] CAPITUL2 s. n. v. capitol.
11. [DLRM] CAPITUL2, capitule, s. n. Inflorescență al cărei receptacul este întins ca un taler, purtînd numeroase flori apropiate unele de altele. – Fr. capitule (lat. lit. capitulum).
12. [DLRM] CAPITUL1 s. n. v. capitol.
13. [DN] CAPITUL1 s.n. Tip de inflorescență cu numeroase flori apropiate unele de altele, reunite într-un receptacul în formă de taler. [Cf. lat. capitulum – căpușor, fr. capitule].
14. [DN] CAPITUL s.m. Corpul canonicilor unei catedrale catolice. ♦ Adunare a canonicilor. ♦ Adunare de călugări sau de alți clerici catolici. ♦ Loc unde se țin adunări de felul acestora. [< it. capitulo, cf. lat. capitulum].
15. [DN] CAPITUL2 s.n. v. capitol.
16. [MDN '00] CAPITUL1 s. m. corpul canonicilor unei catedrale catolice, pentru organizarea cultului și administrarea catedralei și a bisericilor din oraș. ◊ adunare a canonicilor. ◊ adunare de călugări sau de alți clerici catolici; locul unde se ține. (< it. capitulo)
17. [MDN '00] CAPITUL2 s. n. inflorescență racemoasă cu numeroase flori reunite într-un receptacul. (< fr. capitule, lat. capitulum)
18. [Șăineanu, ed. VI] capitul n. 1. adunarea canonicilor unei catedrale (la Catolici); 2. Bot. grup de flori împreunate pe o axă.
19. [Scriban] *capítul n., pl. e (lat. capitulum, dim. d. caput, cap). Diviziune a uneĭ cărțĭ: cartea asta are zece capitule. Materia cuprinsă într’un capitul și (fig.) subĭectu despre care vorbeștĭ: vorbim despre capitulu călătoriĭlor. Corp de canonicĭ (la catolicĭ): episcopu și capitulu luĭ. Bot. Un fel de înflorire a maĭ multor florĭ (de ex. a compuselor). – Și capitol (după it.).
20. [DEX '09] CAPITOL, capitole, s. n. Fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei lucrări științifice, literare, ale unei legi etc. [Var.: (înv.) capitul s. n.] – Din it. capitolo, lat. capitulum.
21. [MDA2] capitol sn [At: CANTEMIR, IST. 177 / V: ~tul3 / Pl: ~e / E: it capitolo, lat capitulum] 1 Fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei lucrări științifice, literare, ale unei legi etc. Si: articol, cap (170), căpătâi (28), paragraf. 2 (Pex) Fragment. 3 (Fig) Obiectul special al unei discuții.
22. [MDA2] căpitol sn vz capitol
23. [CADE] *CAPITOL (pl. -ole) sn. 1 📝 Una din părțile în care se divide o scriere (o carte, un cod, o lege, etc.) ¶ 2 Fig. Subiect de conversație; chestiune: se pricepe foarte bine la mode și ... nu odată este cosultat asupra acestui ~ CAR. [it.].
24. [DLRLC] CAPITOL, capitole, s. n. Diviziune a unui text de proporții mari, marcată de obicei printr-un număr de ordine. V. articol, paragraf. Am deschis cartea lui Petru Maior și i-am cetit un întreg capitol. NEGRUZZI, S. I 12. ◊ Fig. Victoria socialismului și trecerea treptată la comunism în U.R.S.S. constituie un nou capitol în istoria universală. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 95. – Variantă: (învechit) capitul (RUSSO, S. 114) s. n.
25. [DLRM] CAPITOL, capitole, s. n. Diviziune a unui text de proporții mari (marcată printr-un număr de ordine). [Var.: (înv.) capitul s. n.] – It. capitolo (lat. lit. capitulum).
26. [DN] CAPITOL s.n. Fiecare dintre diviziunile în care este împărțită în mod obișnuit o carte. [Var. capitul s.n. / < lat. capitulum, it. capitolo].
27. [MDN '00] CAPITOL s. n. 1. fiecare dintre diviziunile mai mari ale unei cărți, ale unei legi etc. ◊ parte dintr-o acțiune, dintr-o desfășurare. 2. subiect de conversație; problemă; chestiune. (< it. capitolo, lat. capitulum)
28. [Șăineanu, ed. VI] capitol n. diviziunea unei cărți, a unui cod, a unei legi.
29. [DOOM 3] capitul1 (corp/adunare de canonici) s. m., pl. capituli
30. [DOOM 3] capitul2 (inflorescență) s. n., pl. capitule
31. [DOOM 2] capitul1 (corp/adunare de canonici) s. m., pl. capituli
32. [DOOM 2] capitul2 (inflorescență) s. n., pl. capitule
33. [MDO] capitul (botanic), pl. capitule
34. [IVO-III] capitul (corp al canonicilor).
35. [DOOM 3] capitol (diviziune a unui text) s. n., pl. capitole; abr. cap.
36. [DOOM 2] capitol (diviziune a unei lucrări) s. n., pl. capitole; abr. cap.
37. [MDO] capitol
38. [IVO-III] capitol, -tole (o parte dintr’o carte).
39. [DER] capitol (capitole), s. n. – Fiecare din diviziunile mai mari ale unei lucrări. – Var. capitul, s. n. (capitul). It. capitolo (sec. XIX). – Der. capitular, adj.; capitula, vb.; capitulație, s. f.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL