1. [DEX '09] CĂPEȚEA, căpețele, s. f. Parte a frâului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și ale cărei capete inferioare sunt prinse de inelele zăbalei. [Var.: (reg.) căpițea s. f.] – Refăcut din căpețele (pl. lui căpețel) + suf. -ea.
2. [MDA2] căpețea2 sf [At: BIBLIA (1688), 67/2 / Pl: nct / E: căpețel] (Înv) Capitel.
3. [MDA2] căpețea1 sf [At: ALECSANDRI, T. 397 / V: (reg) ~păța, ~pățea, ~pățeală, ~țală, ~lă, ~pițeală / Pl: ~ele / E: căpețele (pll căpețel)] 1 (Reg) Căpici (1). 2 (Reg) Toată curelăria care se pune pe capul calului. 3 (Buc; îf -~ă) Broasca morii.
4. [DLRLC] CĂPEȚEA, căpețele, s. f. Parte a frîului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și de ale cărei capete inferioare sînt prinse zăbalele. – Variante: căpițea (ALECSANDRI, T. 397), căpețeală s. f.
5. [DLRM] CĂPEȚEA, căpețele, s. f. Parte a frîului alcătuită din curelele care trec peste capul și botul calului și de ale cărei capete inferioare sînt prinse zăbalele. [Var.: (reg.) căpițea s. f.] – Din căpețel.
6. [DEX '09] CĂPIȚEA s. f. v. căpețea.
7. [MDA2] căpăța sf vz căpețea1
8. [MDA2] căpățea sf vz căpețea1
9. [MDA2] căpățeală sf vz căpețea1
10. [MDA2] căpețală sf vz căpețea1
11. [MDA2] căpețeală sf vz căpețea1
12. [MDA2] căpețel2 sn vz căpețeală
13. [MDA2] căpițeală sf vz căpețea1
14. [CADE] CĂPEȚEL1 (pl. -ele) sn. 1 Căpătîiu, capăt mic, bucățică (rămasă, ruptă sau tăiată din ceva): în clondir se stinge ~ul de lumină EMIN.; găsesc pe Moș Vasile ... ciugulind ... un ~ de ață de pe macat VLAH. ¶ 2 Olten. Băn. Colac rotund sau oval, la mijloc cu o cruce, ale cărei brațe sînt înflorite cu pistornicul; se împart mai adesea la praznice, în Sîmbăta morților, etc. ¶ 3 Olten. Trans. Căpețeală [lat. capĭtium + suf. -el].
15. [DLRLC] CĂPEȚEALĂ s. f. v. căpețea.
16. [Șăineanu, ed. VI] căpețeală f. pl. Mold. partea frâului sau căpăstrului ce se pune în cap și care, în loc de piele, e din sfoară țesută și împletită. [Derivat din căpețel].
17. [Șăineanu, ed. VI] căpițele f. pl. V. căpețeală: banu-s proprele, nici căpițele AL.
18. [Scriban] căpețeálă f., pl. elĭ (din căpețele, pl. luĭ căpețel. V. căpăstru). Frîu caluluĭ de ham. (Se compune din maĭ multe curele care cuprind capu caluluĭ și une-orĭ și doŭă clape numite ochelarĭ). – Și căpețea, pl. ele, și căpițeală. – Vechĭ. Capitel (la o coloană). Capitul (la o carte). V. bașlic.
19. [Scriban] căpițeálă, V. căpețeală.
20. [DOOM 3] căpețea (reg.) s. f., art. căpețeaua, g.-d. art. căpețelei; pl. căpețele
21. [DOOM 2] căpețea s. f., art. căpețeaua, g.-d. art. căpețelei; pl. căpețele, art. căpețelele
22. [MDO] căpețea
23. [DAR] căpețeală, căpețeli, s.f. (reg.) partea frâului sau a căpăstrului ce se pune pe capul calului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL