1. [DEX '09] CAPITAȚIE, capitații, s. f. Impozit direct, perceput în Evul Mediu, sub formă de cote fixe, pe cap de contribuabil. – Din fr. capitation, lat. capitatio.
2. [MDA2] capitație sf [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr capitation, lat capitatio] (Înv) Impozit sub formă de cote fixe, perceput în Evul Mediu.
3. [DEX '98] CAPITAȚIE, capitații, s. f. Impozit, sub formă de cote fixe, perceput, în evul mediu, pe fiecare cap de locuitor. – Din fr. capitation, lat. capitatio.
4. [DLRLC] CAPITAȚIE, capitații, s. f. (În orînduirea feudală) Impozit, bir pe care îl plătea cineva pentru persoana sa; dare pe cap. Să plătesc eu capitație?... Eu, boier velit?... Eu, Sandu Napoilă? ALECSANDRI, T. I 237. – Pronunțat: -ți-e.
5. [DLRM] CAPITAȚIE, capitații, s. f. (În orînduirea feudală) Impozit pe care îl plătea cineva pentru persoana sa. – Fr. capitation (lat. lit. capitatio, -onis).
6. [DN] CAPITAȚIE s.f. (Ist.) Impozit feudal care se plătea pe cap de locuitor. [Gen. -iei, var. capitațiune s.f. / cf. fr. capitation < lat. caput – cap].
7. [MDN '00] CAPITAȚIE s. f. (în sclavagism, la romani și în feudalism) impozit care se plătea pe cap de contribuabil. (< fr. capitation, lat. capitatio)
8. [MDA2] capitațiune sf vz capitație
9. [CADE] *CAPITAȚIUNE, *CAPITAȚIE sf. ⏲ Dare, impozit pe cap [fr. < lat.].
10. [DN] CAPITAȚIUNE s.f. v. capitație.
11. [Șăineanu, ed. VI] capitați(un)e f. odinioară, impozit sau taxă pe cap, înlocuită azi cu contribuțiunea mobiliară și personală.
12. [Scriban] *capitațiúne f. (lat. capitátio. -ónis, d. caput, cap). Odinioară, impozit pe cap, pe persoană. – Și -áție.
13. [DOOM 3] capitație (desp. -ți-e) s. f., art. capitația (desp. -ți-a), g.-d. art. capitației; pl. capitații, art. capitațiile (desp. -ți-i-)
14. [DOOM 2] capitație (-ți-e) s. f., art. capitația (-ți-a), g.-d. art. capitației; pl. capitații, art. capitațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL