1. [DEX '09] CAPITALĂ, capitale, s. f. 1. Oraș de reședință în care își au sediul organele supreme ale puterii de stat. 2. Oraș în care își au sediul organele de conducere ale unei unități administrative teritoriale. [Var.: (înv.) capitalie s. f.] – Din fr. capitale.
2. [MDA2] capitală sf [At: DRĂGHICI, R. 29/24 / V: (înv) ~al2 sn, ~lie / Pl: ~le / E: fr capitale] 1 Oraș de reședință, în care își au sediul organele supreme ale puterii de stat. 2 Oraș în care își au sediul organele de conducere ale unei unități administrative teritoriale.
3. [CADE] *CAPITALĂ (pl. -le) sf. 🌍 Orașul de căpetenie al unei țări (unde e reședința capului Statului și a guvernului), al unui județ, etc. [fr.].
4. [DLRLC] CAPITALĂ, capitale, s. f. Oraș de reședință a organelor supreme ale puterii de stat; (în trecut și) oraș în care își aveau reședința organele de conducere ale unei unități administrative teritoriale. Pășești ca-n clipa de asalt Pe soclul alb de marmori grele, Te văd mereu veghind, înalt, în capitala țării mele. DRAGOMIR, S. 46. Se hotărăsc a părăsi locul lor spre a veni în capitală numai de hatîrul fiului și nepoțelului lor. CARAGIALE, O. II 159. – Variantă: (învechit) capitalie (KOGĂLNICEANU, S. 10, RUSSO, S. 17) s. f.
5. [DLRM] CAPITALĂ, capitale, s. f. Oraș de reședință a organelor supreme ale puterii de stat; (în trecut) oraș în care își au reședința organele de conducere ale unei unități administrative teritoriale. [Var.: (înv.) capitalie s. f.] – Fr. [ville] capitale.
6. [DN] CAPITALĂ s.f. 1. Oraș al unei țări unde își au reședința organele puterii de stat. 2. Literă (de tipar) mare. [Var. capitalie s.f. / < fr. (ville) capitale, it. capitale].
7. [MDN '00] CAPITALĂ s. f. oraș al unei țări unde își au reședința organele puterii de stat. (< fr. capitale)
8. [Șăineanu, ed. VI] capitală f. oraș principal, reședința guvernului unei țări.
9. [DEX '09] CAPITAL2, -Ă, capitali, -e, adj. 1. De primă importanță, de frunte; fundamental, esențial. ◊ Reparație capitală = refacere a părților esențiale ale unei clădiri, ale unei mașini etc. ◊ Expr. A (o) lua de capital = a acorda o importanță exagerată unui fapt, unei afirmații etc. 2. (Despre caractere tipografice; adesea substantivat, f.) De dimensiuni mai mari decât litera obișnuită și cu o formă, de obicei, diferită; (despre litere) majuscul, verzal. 3. (În expr.) Pedeapsă capitală = pedeapsă cu moartea. – Din fr. capital.
10. [DEX '09] CAPITALIE s. f. v. capitală.
11. [MDA2] capital3, ~ă [At: ALEXANDRESCU, M. 258 / Pl: ~i, ~e / E: fr capital] 1 a De primă importanță Si: de frunte, fundamental, esențial. 2 a (Îs) Reparație ~ă Refacere a părților esențiale ale unei clădiri, ale unei mașini etc. 3 a (Îlv) A (o) lua de ~ A acorda o importanță exagerată unui fapt, unei afirmații etc. 4-5 sf, a (Caracter tipografic) de dimensiuni mai mari decât litera obișnuită și cu o formă, de obicei, diferită. 6-7 sf, a Majusculă. 8 a (Îs) Pedeapsă ~ă Pedeapsă cu moartea.
12. [MDA2] capital2 sn vz capitală
13. [MDA2] capitalie sf vz capitală
14. [CADE] *CAPITAL l. adj. 1 De căpetenie, principal, cel mai de seamă, de cea mai mare însemnătate: greșală ~ă; (cele șapte) păcate ~e, păcatele de moarte, păcatele socotite ca izvorul tuturor celorlalte: mîndria, sgîrcenia, desfrîul, invidia, mînia și lenea ¶ 2 De moarte, în care-și pierde cineva capul, viața: pedeapsă ~ă, pedeapsă cu moartea ¶ 3 📰 Literă ~ă, majusculă. II. (pl. -aluri) sm. 1 ⚚ Sumă de bani băgată într’o afacere sau dată cu dobîndă ¶ 2 ⚚ pl. Sume de bani, fonduri puse în circulațiune ¶ 3 Fig. Avut intelectual: ~ de cunoștințe; încep viața cu același ~ de învățătură I. -GH. [fr.].
15. [DLRLC] CAPITAL2, -Ă, capitali, -e, adj. 1. De primă importanță, esențial, fundamental, de frunte. Probleme mari filozofice și sociale, însăși problema capitală a originii vieții, toate l-au muncit [pe Beldiceanu]. IONESCU-RION, C. 128. Vom zări în acest roman și unele din ovestiile capitale ce ne împing astăzi. RUSSO, S. 114. ◊ Reparație capitală = refacere a părților importante ale unei clădiri, ale unei mașini etc. 2. (Despre caractere tipografice) De dimensiuni mai mari decît litera obișnuită și cu formă de obicei diferită; (despre litere în general) majuscul, verzal. Vreo 80 manuscripte slavone... scrise cu litere capitale și minuscule. ODOBESCU, S. I 343. ◊ (Substantivat, f.) Titlurile articolelor din acest dicționar sînt tipărite cu capitale. 3. (În expr.) Pedeapsă capitală = pedeapsă cu moartea. Aceasta este vină grozavă, criminală, Și merită osîndă, pedeapsă capitală. ALEXANDRESCU, P. 85.
16. [DLRM] CAPITAL2, -Ă, capitali, -e, adj. 1. De primă importanță, de frunte; fundamental, esențial. ◊ Reparație capitală = refacere a părților importante ale unei clădiri, ale unei mașini etc. 2. (Despre caractere tipografice; adesea substantivat, f.) De dimensiuni mai mari decît litera obișnuită și cu o formă de obicei diferită; (despre litere) majuscul. 3. (În expr.) Pedeapsă capitală = pedeapsă cu moartea. – Fr. capital.
17. [DN] CAPITAL, -Ă adj. 1. Foarte important, fundamental, esențial. 2. (Despre caractere tipografice) Cu dimensiuni mai mari decît litera obișnuită; majuscul, verzal. 3. De moarte; care privește viața sau moartea. ◊ Pedeapsă capitală = pedeapsă cu moartea. [< fr. capital, cf. it. capitale, lat. capitalis < caput – cap].
18. [DN] CAPITALIE s.f. v. capitală.
19. [MDN '00] CAPITAL2, -Ă adj. 1. foarte important, fundamental, esențial. 2. (despre caractere tipografice; și s. f.) cu dimensiuni mai mari decât litera obișnuită; majuscul, verzal. 3. pedeapsă ~ă = pedeapsă cu moartea. (< fr. capital, lat. capitalis)
20. [DCR2] oraș-capitală s. n. Oraș cu funcție de capitală a unei țări ◊ „Ne-a prezentat fotografiile «din copilărie» ale orașului-capitală la rubrica «Bucureștiul necunoscut».” R.lit. 20 III 75 p. 16. ◊ „Nici unul din aceste locuri nu mai poate răspunde astăzi, cu demnitate, noului profil al orașului-capitală.” Sc. 27 IV 77 p. 1 (din oraș + capitală)
21. [Șăineanu, ed. VI] capital a. 1. principal, esențial: punct capital al unei afaceri; literă capitală, majusculă; 2. de moarte, mortal: pedeapsă capitală, păcat capital. ║ n. 1. sumă de bani destinată a produce dobânzi; 2. fond comercial sau industrial, sumă băgată într’o întreprindere; 3. pl. sume în circulațiune, cantități considerabile de bani: capitalurile sunt rare; 4. fig. avut intelectual: capital de cunoștințe, de idei.
22. [Scriban] *capitál, -ă adj. (lat. capitalis, d. caput, cap). Esențial, fundamental: punct capital. Care e maĭ important: oraș capital, urbe capitală (saŭ numaĭ capitală, s. f.). Care aduce tăĭerea capuluĭ, adică moartea: crimă capitală. Literă capitală, majusculă. S. n., pl. e și urĭ. Lucru esențial. Capete sumă care aduce procent: un capital de 100 de francĭ aduce un procent de 5 francĭ. Fondurile uneĭ societățĭ de exploatare. Avere pe care o posezĭ: capital de ideĭ (Dim. fam. căpitălaș n., pl. e). S. f., pl. e Orașu în care rezidă guvernu uneĭ țărĭ, prefectu unuĭ județ ș. a.
23. [DOOM 3] capitală (oraș, literă) s. f., g.-d. art. capitalei; pl. capitale
24. [DOOM 2] capitală (oraș) s. f., g.-d. art. capitalei; pl. capitale
25. [DOOM 3] capital1 adj. m., pl. capitali; f. capitală, pl. capitale
26. [DOOM 2] capital1 adj. m., pl. capitali; f. capitală, pl. capitale
27. [Argou] a intra în reparație capitală expr. (glum.) a nu mai consuma alcool (din motive de sănătate).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL