1. [MDA2] capigiu sm vz capugiu
2. [DLRLC] CAPIGIU s. m. v. capugiu.
3. [DEX '09] CAPUGIU, capugii, s. m. (Înv.) Trimis al sultanului în Țările Române, împuternicit în special cu schimbarea domnilor. – Din tc. kapucu (lit. kapıci).
4. [MDA2] capengiu sm vz capigiu
5. [MDA2] capugiu sm [At: LET. 1207/19 / V: ~pengiu, ~pigiu / Pl: ~ii / E: tc kapugy] (Tcî) 1 Trimis al sultanului în Țările Române, împuternicit în special cu schimbarea domnilor. 2 (Îs) ~-bașa Căpetenia capugiilor.
6. [CADE] ‡CAPEGIU = CAPUGIU.
7. [CADE] ‡CAPIGIU = CAPUGIU.
8. [CADE] ‡CAPUGIU, ‡CAPEGIU, ‡CAPIGIU sm. Portar al seraiului din Constantinopol: însărcinat dese-ori de către Sultan cu anumite misiuni în țările noastre, în spec. cu mazilirea sau decapitarea Domnilor (🖼 873): în ziua cînd sosea în București capugiul ce venea să-i taie capul I. -GH. [tc.].
9. [DEX '98] CAPUGIU, capugii, s. m. (Turcism înv.) Trimis al sultanului în țările românești, împuternicit în special cu schimbarea domnilor. – Din tc. kapucu (lit. kapici).
10. [DLRLC] CAPUGIU, capugii, s. m. (Turcism învechit) Trimis al sultanului însărcinat cu aducerea la îndeplinire a hotărîrilor acestuia în Țările Romîne, privind în special schimbarea domnilor. Pentru a zbura capul unui domn era destul să vie în București sau în Iași un capugiu cu un gealat, să arate arzul sultanului și capul domnului era luat în traistă și dus la Țarigrad. GHICA, S. A. 30. – Compus: cupugi-baș (sau -bașa) = căpetenie a capugiilor. Turcul capugi-baș călare înainte, arhiereii purtînd racla, domnul, boierii și poporul în urmă. NEGRUZZI, S. I 284.
11. [DLRM] CAPUGIU, capugii, s. m. (Turcism înv.) Trimis al sultanului în țările romînești, însărcinat în special cu schimbarea domnilor. – Tc. kapici.
12. [Șăineanu, ed. VI] capugi-bașa m. odinioară, capul portarilor Saraiului, marele șambelan al Porții, care se trimetea cu firman să taie capul Domnilor căzuți în disgrație. [Turc. KAPIDJY BAȘY].
13. [Șăineanu, ed. VI] capugiu m. portarul saraiului din Constantinopole (în număr de opt sute), șambelanul Porții: sosia la București capugiul, ce venea să-i taie capul lui Catargiu GHICA. [Turc. KAPUDJY].
14. [Scriban] capugí-bașá m. (turc. kapuğu-baše, d. kapu, Poarta, și baš, cap, șef). Vechĭ. Șefu ușierilor seraĭuluĭ (care eraŭ vre 150), marele șambelan turcesc, care era trimes cu firman să taĭe capu domnilor mazilițĭ. – Și capigi-bașa. V. portar.
15. [Scriban] capugíŭ m. (turc. kapuğu). Vechĭ. Portar al seraĭuluĭ (erau vre 800). – Și capigiŭ.
16. [DOOM 3] capugiu s. m., art. capugiul; pl. capugii, art. capugiii (desp. -gi-ii)
17. [DOOM 2] capugiu s. m., art. capugiul; pl. capugii, art. capugiii (-gi-ii)
18. [DER] capugiu (capugii), s. m. – Portar sau paznic al seraiului. – Capugi-pașa, șambelan al Porții, însărcinat cu introducerea ambasadorilor, hotărîrea ordinelor și executarea lor. – Var. capigiu. Tc. kapuci, kapici (Șeineanu, II, 29).
19. [DAR] capigiu (capugiu), capigii, (capugii), s.m. (înv.) 1. portar al seraiului unui sultan. 2. trimis al Porții otomane în țările române la inaugurarea unei noi domnii sau la mazilirea unui domn.
20. [DAR] capugi-bașa s.m. (înv.) capul portarilor Seraiului, marele șambelan al Porții otomane.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL