1. [DEX '09] CĂPIAT, -Ă, căpiați, -te, adj. 1. (Pop.; despre ovine și bovine) Atins de cenuroză. 2. Fig. (Fam.) Scrântit, țicnit, nebun. [Pr.: -pi-at] – V. căpia.
2. [MDA2] căpiat2, ~ă a [At: ECONOMIA, 95/22 / P: ~pi-at / Pl: ~ați, ~e / E: căpia] 1 (Pop) (D. ovine și bovine) Atins de cenuroză. 2 (Fig) Nebun.
3. [MDA2] căpiat1 sn [At: H V, 396 / P: ~pi-at / E: căpia] (Pop) 1 Cenuroză. 2 Nebunie.
4. [DEX '98] CĂPIAT, -Ă, căpiați, -te, adj. 1. (Despre ovine și bovine) Atins de cenuroză. 2. Fig. (Fam.) Scrântit, țicnit, nebun. [Pr.: -pi-at] – V. căpia.
5. [DLRLC] CĂPIAT, -Ă, căpiați-te, adj. 1. (Despre animale) Atins de capie; capiu (1). 2. Fig. (Despre oameni) Smintit, țicnit. De cine doru se leagă, Nu mai ține mintea-ntreagă, Că se culcă îmbrăcat Și se scoală căpiat. HODOȘ, P. P. 39. – Pronunțat: -pi-at.
6. [DLRM] CĂPIAT, -Ă, căpiați, -te, adj. 1. (Despre ovine și bovine) Atins de capie. 2. Fig. (Fam.) Scrîntit, țicnit, nebun. – V. căpia.
7. [DEX '09] CĂPIA, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Pop.; despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. Fig. (Fam.) A se zăpăci, a înnebuni. [Pr.: -pi-a] – Din capiu.
8. [MDA2] căpia vi [At: LB / P: ~pi~a / Pzi: ~iez, (rar) căpii / E: capie] 1 (Pop; d. ovine și bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2 (Fig; fam) A înnebuni.
9. [CADE] CĂPIA, Mold. Bucov. CĂPCHIA (-iez) vb. inlr. 1🐑 🐕 A se bolnăvi de o boală de creier, de pe urma căreia oile se învîrtesc necontenit pe loc, cu mișcări convulsive, pînă amețesc: Să spargă o beșicuță ... din care pricină capie oaia DRĂGH. ¶ 2 Fig. familiar A se sminti, a înnebuni (vorb. de oameni).
10. [DEX '98] CĂPIA, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. Fig. (Fam.) A se scrânti, a se țicni, a înnebuni. [Pr.: -pi-a] – Din capiu.
11. [DLRLC] CĂPIA, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de capie. 2. Fig. (Familiar, despre oameni), A se scrînti, a se țicni, a înnebuni. Ați căpiat? se stropși el către cei doisprezece [oameni]. CAMILAR, T. 74. Ce vorbești, bărbate? ori ai căpiat astăzi? ISPIRESCU, L. 268. – Pronunțat: -pi-a.
12. [DLRM] CĂPIA, căpiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre ovine și bovine) A se îmbolnăvi de capie. 2. Fig. (Fam.) A se scrînti, a se țicni, a înnebuni. – Din capiu.
13. [Șăineanu, ed. VI] căpià v. a avea amețeală, a înebuni: ce, ai căpiat?
14. [Scriban] căpiéz v. intr. (d. capie). Mă îmbolnăvesc de capie. Fig. Iron. Înebunesc, turbez: aĭ căpiat, măĭ? V. tr. Lasă-mă în pace, că m’aĭ căpiat. – În est căpchiez.
15. [DOOM 3] căpia (a ~) (desp. -pi-a) vb., ind. prez. 1 sg. căpiez (desp. -pi-ez), 3 căpiază, 1 pl. căpiem; conj. prez. 1 sg. să căpiez, 3 să căpieze; ger. căpiind (desp. -pi-ind)
16. [DOOM 2] căpia (a ~) (-pi-a) vb., ind. prez. 3 căpiază, 1 pl. căpiem (-pi-em); conj. prez. 3 să căpieze; ger. căpiind (-pi-ind)
17. [MDO] căpia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. căpiază, ger. căpiind)
18. [IVO-III] căpiez, -piază 3, -pieze 3 conj., -piam 1 imp., -piere inf. s.
19. [DRAM 2021] căpiat¹, s.n. (pop.) Capie, nebunie; boală a oilor: „Oaia bolnavă face mișcări necontrolate, se învârte în cerc, se oprește brusc. Nu se cunoaște un leac eficient; se încearcă încrestarea buzei de jos și slobozirea de sânge” (Memoria, 2004: 1.072). – Din căpia (MDA).
20. [DRAM 2021] căpiat², -ă, căpiați, -te, adj. (pop.) Atins de capie (cenuroză). – Din căpia (MDA).
21. [DRAM 2015] căpiat2, -ă, căpiați, -te, adj. – (pop.) Atins de capie (cenuroză). – Din căpia (MDA).
22. [DRAM 2015] căpiat1, s.n. – (pop.) Capie, nebunie; boală a oilor. „Oaia bolnavă face mișcări necontrolate, se învârte în cerc, se oprește brusc. Nu se cunoaște un leac eficient; se încearcă încrestarea buzei de jos și slobozirea de sânge” (Memoria, 2004: 1.072). – Din căpia „a se îmbolnăvi de cenuroză” (MDA).
23. [DRAM] căpiat, s.n. – Capie; boală a oilor. „Oaia bolnavă face mișcări necontrolate, se învârte în cerc, se oprește brusc. Nu se cunoaște un leac eficient; se încearcă încrestarea buzei de jos și slobozirea de sânge” (Memoria 2004: 1.072). – Din căpia „a se îmbolnăvi de cenuroză” (< capie).
24. [DRAM 2021] căpia, căpiez, v.i. 1. (despre ovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. (fig.) A înnebuni, a se țicni, a turba. – Din capie „boală a ovinelor” (Scriban, MDA); din capiu „atins de capie; năuc, zăpăcit” (DLRM, DEX).
25. [DRAM 2015] căpia, căpiez, vb. intranz. – 1. (despre ovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. (fig.) A înnebuni, a se țicni, a turba (Bud, 1908). – Din capie „boală a ovinelor” (cf. sl. kapija) (Scriban, MDA); din capiu „atins de capie; năuc, zăpăcit” (< capie) (DLRM, DEX).
26. [DRAM] căpia, căpiez, vb. intranz. – 1. (despre ovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2. (fig.) A înnebuni, a se țicni, a turba (Bud 1908). – Din capie „boală a ovinelor” (cf. sl. kapija).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL