1. [DEX '09] CANULĂ, canule, s. f. Tub de sticlă sau de ebonită, întrebuințat în medicină în diferite operații chirurgicale sau pentru spălături interne. – Din fr. canule, lat. cannula.
2. [MDA2] canulă sf [At: DA / Pl: ~le / E: fr canale, lat cannula] Tub de sticlă sau de ebonită, întrebuințat în medicină în diferite operații chirurgicale sau pentru spălări interne.
3. [CADE] *CANULĂ (pl. -ule) sf. 🩺 1 Tub de care se servesc chirurgii sau medicii pentru spălături interne (🖼 815) ¶ 2 Mic tub terminat printr’o seringă [fr.].
4. [DLRLC] CANULĂ, canule, s. f. Tub de sticlă sau de ebonită întrebuințat pentru spălaturi interne.
5. [DLRM] CANULĂ, canule, s. f. Tub de sticlă sau de ebonită întrebuințat pentru spălături interne. – Fr. canule (lat. lit. cannula).
6. [DN] CANULĂ s.f. Tub de sticlă, de metal etc. deschis la extremități, care se folosește la spălături interne. [< fr. canule, cf. lat. cannula – trestie].
7. [MDN '00] CANULĂ s. f. tub (de sticlă) deschis la extremități, pentru spălături interne. (< fr. canule, lat. cannula)
8. [Șăineanu, ed. VI] canulă f. tub de care se servesc chirurgii.
9. [Scriban] *cánulă f., pl. e (lat. cánnula, dim. d. canna, țeavă; fr. canule. V. canură, canal, canon, canonadă). Mică țeavă care se pune în vîrfu alteĭ țevĭ saŭ se adaptează la o siringă. – Fals canúlă (după fr.).
10. [DOOM 3] canulă s. f., g.-d. art. canulei; pl. canule
11. [DOOM 2] canulă s. f., g.-d. art. canulei; pl. canule
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL