1. [DEX '09] CANTAUTOR, -OARE, cantautori, -oare, s. m. și f. Cântăreț care își compune singur muzica și textele. [Pr.: -a-u-] – Din it. cantautore.
2. [MDA2] cantautor, ~oare smf [At: DEX2 / P: ~a-u~ / Pl: ~i, ~oare / E: it cantoautore] Cântăreț care-și compune singur textele și muzica.
3. [DEX '98] CANTAUTOR, -OARE, cantautori, -oare, s. m. și f. Cântăreț care își compune singur textele. [Pr.: -a-u-] – Din it. cantautore.
4. [MDN '00] CANTAUTOR s. m. cântăreț care își compune singur textele. (< it. cantautore)
5. [DCR2] cantautor s. m. Cântăreț care își compune singur melodiile ◊ „A.B. mărturisea nu de mult că se socotește pe sine în calitate de cantautor.” R.lit. 4 II 71 p. 5. ◊ „Printre succesele sale, multe dintre ele compoziții proprii (avem de-a face deci cu un «cantautor»), amintim [...]” Săpt. 31 V 74 p. 7. ◊ „Cantautorii tineri [sunt] îndeobște recunoscuți sub numele de folkiști [...]” Săpt. 23 VIII 84 p. 8. ◊ „A încetat din viață N. V., unul din cei mai mari cantautori români.” Ev.z. 11 X 95 p. 8; v. și Săpt. 10 III 72 p. 13 (din it. cantautore; DLI; DEX-S)
6. [DOOM 3] cantautor (desp. can-ta-u-/cant-a-) s. m., pl. cantautori
7. [DOOM 2] cantautor (can-ta-u-/cant-a-) s. m., pl. cantautori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL