1. [MDA2] cantabri smp [At: DEX2 / E: fr Cantabres] Veche populație din Spania, supusă de romani după o îndelungată rezistență.
2. [DEX '98] CANTABRI s. m. pl. Veche populație din Spania, supusă de romani după o îndelungată rezistență. – Din fr. Cantabres.
3. [Șăineanu, ed. VI] Cantabri pl. 1. (Munții), partea Pirineilor spanioli, în Biscaya; 2. popor din vechea Spania, cari locuiau la S. de golful Gasconiei.
4. [DEX '09] CANTABRU, -Ă, cantabri, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație din Spania, supusă de romani după o îndelungată rezistență. 2. Adj. Care aparține cantabrilor (1), privitor la cantabri. – Din fr. cantabres.
5. [DOOM 3] cantabru (desp. -ta-bru) adj. m., s. m., pl. cantabri; adj. f., s. f. cantabră, pl. cantabre
6. [DOOM 2] cantabru (-ta-bru) adj. m., s. m., pl. cantabri, art. cantabrii; adj. f., s. f. cantabră, pl. cantabre
7. [DE] CANTABRI (< fr., lat.) s. m. pl. Veche populație din Pen. Iberică, așezată la izvoarele Ebrului și supusă de romani în anul 25 î. Hr.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL