1. [DEX '09] CANONIZARE, canonizări, s. f. Faptul de a canoniza. – V. canoniza.
2. [MDA2] canonizare sf [At: DA ms / Pl: ~zări / E: canoniza] Canonisire (3).
3. [CADE] *CANONIZARE, *CANONIZAȚI(UNE) sf. ⛪ Faptul de a canoniza [fr.].
4. [DLRM] CANONIZARE, canonizări, s. f. Faptul de a canoniza.
5. [DN] CANONIZARE s.f. Faptul de a canoniza. [< canoniza].
6. [DEX '09] CANONIZA, canonizez, vb. I. Tranz. A trece o persoană decedată în rândul sfinților. – Din fr. canoniser, lat. canonizare.
7. [MDA2] canoniza vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~zez / E: fr canoniser, lat canonisare] (C.i. oameni) A canonisi (4).
8. [CADE] *CANONIZA (-izez) I. vb. tr. ⛪ A așeza în rîndul sfinților, a trece între sfinți. II. vb. refl. Fig. A se lăuda unul pe altul, a se tămîia, a se glorifica: oamenii de gașcă se tămîie și se canonizează între dînșii I. -GH. [fr.].
9. [DEX '98] CANONIZA, canonizez, vb. I. Tranz. A așeza, a pune, a trece o persoană decedată în rândul sfinților. – Din fr. canoniser, lat. canonizare.
10. [DLRM] CANONIZA, canonizez, vb. I. Tranz. A așeza, a pune, a trece o persoană decedată în rîndul sfinților. – Fr. canoniser (lat. lit. canonizare).
11. [DN] CANONIZA vb. I. tr. A pune, a trece pe cineva decedat în rîndul sfinților. [< fr. canoniser, cf. lat. canonizare].
12. [MDN '00] CANONIZA vb. tr. 1. a trece pe cineva în rândul sfinților. 2. a institui ca regulă, a considera sacru. (<fr. canoniser, lat. canonizare)
13. [Șăineanu, ed. VI] canonizà v. a pune în rândul sfinților (la Catolici).
14. [Scriban] *canonizéz v. tr. (lat. canonízo, -áre, d. vgr. kanonízo). Pun în număru sfinților.
15. [DOOM 3] canonizare s. f., g.-d. art. canonizării; pl. canonizări
16. [DOOM 2] canonizare s. f., g.-d. art. canonizării; pl. canonizări
17. [DOOM 3] canoniza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. canonizez, 3 canonizează; ind. prez. 1 sg. să canonizez, 3 să canonizeze
18. [DOOM 2] canoniza (a ~) vb., ind. prez. 3 canonizează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL