1. [DEX '09] CANONARH, canonarhi, s. m. Monah însărcinat cu orânduirea slujbei la strană în mănăstirile și catedralele ortodoxe. – Din ngr. kanonárhis.
2. [MDA2] canonarh sm [At: TDRG / Pl: ~i / E: ngr ϰανονάρχης] Monah însărcinat cu orânduirea slujbei la strană în mănăstirile și catedralele ortodoxe.
3. [DLRM] CANONARH, canonarhi, s. m. Monah însărcinat cu orînduirea slujbei la strană în mănăstirile și catedralele ortodoxe. – Ngr. kanonárhis.
4. [DOOM 3] canonarh s. m., pl. canonarhi
5. [DOOM 2] canonarh s. m., pl. canonarhi
6. [DTM] canonarh (Biz.) (< gr. ϰανονάρχης) sau protocanonarh (πρωτοϰανονάρχης), cântăreț care conducea cântarea canoanelor (2) și se îngrijea de tipic*.
7. [D.Religios] canonarh, canonarhi s. m. 1. Monah însărcinat cu orânduirea slujbei în m-rile și catedralele ortodoxe. 2. (Înv.) Primul psalt în bisericile mai mari (cântând mai ales canoanele). – Din gr. kanonarhis.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL