1. [DEX '09] CANEVAS, canevasuri, s. n. (Înv.) 1. Schiță sau linii generale ale unui desen. 2. Rețea de meridiane și de paralele trasate în vederea alcătuirii unei hărți. – Din fr. canevas.
2. [MDA2] canevas sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: fr canevas] 1-2 Schiță sau linii generale ale unui desen. 3 Rețea de meridiane și paralele trasate în vederea alcătuirii unei hărți. 4 Ansamblul triunghiurilor, liniilor poligonale și punctelor care servesc ca bază măsurătorilor terestre.
3. [DEX '98] CANEVAS, canevasuri, s. n. 1. Schiță sau linii generale ale unui desen. 2. Rețea de meridiane și de paralele trasate în vederea alcătuirii unei hărți. 3. Ansamblul triunghiurilor, liniilor poligonale și punctelor care servesc ca bază măsurătorilor terestre. – Din fr. canevas.
4. [DLRLC] CANEVAS, canevasuri, s. n. 1. Schița sau liniile generale ale unui desen. 2. Rețea de meridiane și paralele trasate după diverse sisteme de proiecție, cu scopul construirii unei hărți.3. Ansamblul triunghiurilor unei ridicări topografice.
5. [DLRM] CANEVAS, canevasuri, s. n. 1. Schița sau liniile generale ale unui desen. 2. Rețea de meridiane și paralele trasate în vederea alcătuirii unei hărți. 3. (Top.) Ansamblul triunghiurilor aflate sau proiectate într-o regiune dată.. – Fr. canevas.
6. [DN] CANEVAS s.n. 1. Schiță, schițare a unui desen. 2. Rețea de meridiane și paralele în raport cu care se alcătuiește o hartă. ♦ Ansamblul triunghiurilor unei ridicări topografice. [Pl. -suri. / < fr. canevas].
7. [MDN '00] CANEVAS s. n. 1. schiță a unui desen. 2. rețea de meridiane și paralele pe o hartă (topografică). (< fr. canevas)
8. [DEX '09] CANAVAȚĂ s. f. (Înv.) Pânză groasă (de cânepă). [Var.: cănăvăț s. n.] – Din ngr. kannavátso, bg. kanavața.
9. [DEX '09] CĂNĂVĂȚ s. n. v. canavață.
10. [MDA2] canavaț sn vz canavață
11. [MDA2] canavață sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 249/12 / V: (înv) ~vaț sn, ~văț sn, ~veț sn, ~veță, ~viță, ~nevaț sn, ~nevață, cănăvăț sn, cânăvăț sn, chenefaș / Pl: ~țe, ~vețe / E: ngr ϰανναβάτσον, bg канавака] Pânză groasă (de cânepă).
12. [MDA2] canavăț sn vz canavață
13. [MDA2] canaveț sn vz canavață
14. [MDA2] canaveță sf vz canavață
15. [MDA2] canaviță sf vz canavață
16. [MDA2] canevaț sn vz canavață
17. [MDA2] canevață sf vz canavață
18. [MDA2] canva sf vz canavață
19. [MDA2] cănăvăț sn vz canavață
20. [MDA2] cănevas sn vz canavață
21. [MDA2] cânăvăț sn vz canavăț
22. [MDA2] cheneafaș sn vz canavață
23. [CADE] †CANAVĂȚ sbst., CANAVAȚĂ sf. Un fel de mătase groasă: era încinsă cu un colan de canavăț roșu FIL.; Cu antereu de canavață, Ce se ținea numa’n ață CRG. [ngr κανναβάτσον].
24. [DEX '98] CANAVAȚĂ s. f. (Înv.) Pânză groasă (de cânepă). [Var.: cănăvăț s. n.] – Din ngr. kannavátso, bg. kanavața.
25. [DLRLC] CANAVAȚĂ s. f. v. cănăvăț.
26. [DLRLC] CĂNĂVĂȚ, cănăvețe, s. n. (Învechit) Un fel de pînză rară, de obicei de mătase, din care se făceau în trecut anterie. Binișuri de buhur, de cănăvăț și de sevai. ODOBESCU, S. I 134. – Variantă: canavață (CREANGĂ, P. 148) s. f.
27. [DLRM] CĂNĂVĂȚ, cănăvețe, s. n. (Înv.) Un fel de pînză rară (de mătase), din care se făceau anterie. [Var.:canavață s. f.] – Ngr. kannavatson.
28. [Șăineanu, ed. VI] canavăț (canavață) n. și f. materie vărgată de lână: un colan de canavăț roșu FIL. antereu de canavață CR. [Gr. mod. KANNÁVATSON (din it. canavaccio)].
29. [Scriban] canavăț n., pl. urĭ, și canavață f., pl. e (ngr. kannavátson. V. canava). Vechĭ Un fel de pînză groasă colorată din care se făceaŭ anterie, colane ș. a.
30. [Scriban] canvá f. (rus. kanvă, d. fr. canevas. V. canava). Est. Canava. Șoșon bătrînesc cu talpa de pîslă, și în colo de pînză groasă.
31. [DOOM 3] canevas (crochiu) (înv.) s. n., pl. canevasuri
32. [DOOM 2] canevas (crochiu) (înv.) s. n., pl. canevasuri
33. [DOOM 3] !canavață (pânză groasă) (înv.) s. f.
34. [DOOM 2] canavață/canavăț s. f. / s. n. (pânză groasă) (înv.)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL