1. [DEX '09] CANAVA, canavale, s. f. Țesătură rară din fire groase de bumbac, cu ochiuri în formă de pătrățele regulate, folosită pentru broderii. – Din bg. kanava. Cf. fr. canevas.
2. [MDA2] canava sf [At: ODOBESCU, S. I, 482 / V: ~neva / Pl: ~le / E: fr canevas] Pânză foarte rară și tare, folosită la broderie și la tapiserie.
3. [CADE] *CANAVA sf. 1 Pînză groasă, foarte rară, formînd o împletitură de pătrățele regulate, pe care se brodează (🖼 800) ¶ 2 Fig. Planul, schița unei lucrări literare [fr. canevas].
4. [DEX '98] CANAVA, canavale, s. f. Țesătură rară din fire groase de bumbac, tari și duble, formând o împletitură de pătrate regulate și servind la executarea unei broderii. – Din bg. kanava. Cf. fr. canevas.
5. [DLRLC] CANAVA, canavale, s. f. Țesătură de fire speciale, tari și duble, formînd o împletitură de pătrate regulate, care se aplică pe o pînză pentru a servi la executarea unei broderii (îndepărtîndu-se apoi ușor) sau pe care se brodează direct. Un «abat-jour» cusut pe canava. CARAGIALE, O. I 89.
6. [DLRM] CANAVA, canavale, s. f. Țesătură rară de fire de bumbac, tari și duble, formînd o împletitură de pătrate regulate și servind la executarea unei broderii. – Fr. canevas.
7. [DN] CANAVA s.f. Pînză foarte rară și tare, folosită la broderie și la tapiserie. [< fr. canavas, cf. it. canavaccio – pînză de cînepă].
8. [Șăineanu, ed. VI] canava f. 1. pânză groasă și foarte deschisă, cu găurile pătrate, pentru tapițerie și broderie; 2. fig. planul sau schița unei opere (= fr. canevas).
9. [Scriban] canavá f. (fr. canevas, d. it. canavaccio și cane-, care vine d. cánava și cánapa, cînepă; bg. kanava, turc. kanaveča, ngr. kannavátson. V. canavață, canafas, canap). Vest. Un fel de pînză groasă cu firele rare întrebuințată la făcut covoare și la brodat. (P. brodat se face și din carton găurit). V. canva.
10. [MDA2] caneva sf vz canava
11. [DOOM 3] canava (urzeală; țesătură) s. f., art. canavaua, g.-d. art. canavalei; pl. canavale
12. [DOOM 2] canava (urzeală, țesătură) s. f., art. canavaua, g.-d. art. canavalei; pl. canavale, art. canavalele
13. [MDO] canava
14. [DER] canava (canavale), s. f. – Țesătură groasă servind la brodat. – Var. canafas, s. n. Mr. cănavă. Fr. canevas. Var. din germ. Kannefass, care provine tot din fr. Altă formă (înv.) a aceluiași cuvînt este canavață, s. f. cu multe var. (din it. canevaccio, cf. ngr. ϰανναβάτσον, pol. kanawac).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL