1. [Șăineanu, ed. VI] câneriu a. Mold. câinos: afurisit să fie câneriul de vornic CR.
2. [CADE] CÎNERIU adj. și sm. Mold. 1 (Om) cîinos: clopotele ni le-au oprit de tras cînerii de doitori (CRG.) ¶ 2 Poreclă dată slujbașilor satului: afurisit să fie cîneriul de vornic (CRG.) [cîne].
3. [DAR] câneriu, câneri, s.m. (reg.) om câinos, hain, rău.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL