1. [DEX '09] CANCAN2, cancanuri, s. n. Numele unui dans de cabaret răspândit în Franța, mai ales în a doua jumătate a sec. XIX, executat numai de femei; melodie după care se execută acest dans; french-cancan. – Din fr. cancan.
2. [DEX '09] CANCAN1, cancanuri, s. n. Vorbă răutăcioasă răspândită pe seama cuiva; bârfeală. – Din fr. cancan.
3. [MDA2] cancan2 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: fr cancan] 1 Dans de cabaret răspândit în Franța, mai ales în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, executat numai de femei. 2 Melodie după care se execută un cancan2 (1). 3 Melodia împreună cu dansul.
4. [MDA2] cancan1 sn [At: ALECSANDRI, T. 446 / Pl: ~uri / E: fr cancan] (Frm) Vorbe răutăcioase răspândite pe seama cuiva Si: bârfă.
5. [CADE] *CANCAN (pl. -anuri) sn. 1 Vorbe răutăcioase răspîndite pe seama cuiva ¶ 2 Un fel de cadril cu figuri cam necuviincioase: o să joace ~ franțuzește, numai în trico I. -GH. [fr.].
6. [DEX '98] CANCAN1, cancanuri, s. n. (Franțuzism) Vorbe răutăcioase răspândite pe seama cuiva; bârfeală. – Din fr. cancan.
7. [DLRLC] CANCAN, cancanuri, s. n. (Franțuzism; mai ales la pl.) Vorbe răutăcioase răspîndite pe seama cuiva. V. clevetire, bîrfeală. Ne încăpățînasem să rămînem cît mai departe de intrigile și de cancanurile cumetrelor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 217. La a doua scrisoare răspund că știam tot cancanul de care ți-a vorbit Costică. CARAGIALE, O. VII 47.
8. [DLRM] CANCAN, cancanuri, s. n. (Franțuzism) Vorbe răutăcioase răspîndite pe seama cuiva. – Fr. cancan.
9. [DN] CANCAN s.n. 1. (De obicei la pl.) Vorbe răutăcioase spuse la adresa cuiva; bîrfeală. 2. Dans excentric de cabaret, dansat numai de femei pe o melodie bazată pe ritmul cadrilului; french-cancan. [Pl. -uri. / < fr. cancan, cf. lat. quanquam – cu toate că].
10. [MDN '00] CANCAN1 s. n. vorbe răutăcioase la adresa cuiva; bârfă. (< fr. cancan)
11. [MDN '00] CANCAN2 s. n. dans excentric francez de cabaret, executat numai de femei, pe o melodie bazată pe ritmul cadrilului; french-cancan; melodia corespunzătoare. (< fr. cancan)
12. [Șăineanu, ed. VI] cancan n. contradanț francez cu figuri necuviincioase (la balurile publice): am jucat și cancanul AL.
13. [Scriban] *cancán n., pl. e și urĭ (fr. cancan, discurs universitar, flecărire, bîrfire, d. lat. quamquam, „deși”, cuvînt cu care începeaŭ de multe orĭ discursurile universitare). Intrigĭ saŭ fapte scandaloase; se ține numaĭ de cancanurĭ. Un contradans francez scandalos: a juca cancanu.
14. [DOOM 3] cancan (bârfă; dans) s. n., pl. cancanuri
15. [DOOM 2] cancan s. n., pl. cancanuri
16. [DTM] cancan (cuv. fr.), dans de salon, apărut pe la 1830, executat fantezist, cu aruncări în sus ale picioarelor, practicat cu precădere în cabaretele pariziene; în spectacolele de operetă* se numește french-c.
17. [Argou] cancan, cancanuri s. n. 1. scandal, bârfă. 2. petrecere, orgie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL