1. [DEX '09] CANARA, canarale, s. f. 1. (Rar) Stâncă (în mare). 2. (Reg.) Pășune grasă (unde pasc oile). – Din bg. kanara.
2. [MDA2] canara sf [At: ARHIVA R. I, 73/16 / V: (reg) cănăra, ~rea / Pl: ~le / E: bg канара] 1 Stâncă (în mare). 2 (Reg) Pășune grasă (unde pasc oile bătrâne). 3 (Reg; pre) Îngrășatul oilor, toamna, pentru tăiat. 4 Grup de indivizi.
3. [CADE] CANARA (pl. -rale) sf. 1 🌐 Stîncă (în spec. în mare) ¶ 2 Mold. 🐑 Pășune grasă unde se trimit oile bâtrîne ca să se îngrașe [blg].
4. [DEX '98] CANARA, canarale, s. f. 1. Stâncă (în mare). 2. (Reg.) Pășune grasă (unde pasc oile bătrâne). – Din bg. kanara.
5. [DLRM] CANARA, canarale, s. f. 1. Stîncă (în mare). 2. (Reg.) Pășune grasă (unde pasc oile bătrîne). – Bg. kanara.
6. [Șăineanu, ed. VI] Canarà f. localitate în jud. Constanța cu o carieră de piatră de var și de ciment.
7. [Șăineanu, ed. VI] canarà f. 1. stană: sub o canara de piatră unde un câine mare latră POP.; 2. stâncă de mare (în Dobrogea); 3. Mold. pășune de îngrășat vitele pentru zalhana. [Turc. KANARÁ].
8. [Scriban] canará f. (turc. kanará, tăĭetoare, salhana, d. ar. kynare; bg. kanará, stîncă). Dobr. Vale stîncoasă și abruptă. Munt. vest. ceată, cîrd: canara de oamenĭ, de vite.
9. [MDA2] canarea sf vz canara
10. [MDA2] cănară sf [At: PANN, E. V, 139/13 / Pl: ~re / E: canar] Cănăriță (1).
11. [MDA2] cănăra sm vz canara
12. [DOOM 3] canara (înv., reg.) s. f., art. canaraua, g.-d. art. canaralei; pl. canarale
13. [DOOM 2] canara (rar) s. f., art. canaraua, g.-d. art. canaralei; pl. canarale, art. canaralele
14. [DER] canara (canarale), s. f. – Stîncă (în mare). Var. canară. Tc. kanara „abator” (Șeineanu, II, 84); cf. bg. kanará „stîncă”. Probabil de aici vb. canarisi (a se apleca, a se înclina), termen de marinărie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL