Definiție și ce înseamnă cămeșă

1. [DEX '09] CĂMEȘĂ s. f. v. cămașă.

2. [MDA2] cămeșă sf vz cămașă

3. [CADE] CĂMEȘĂ ... 👉 CĂMAȘĂ ...

4. [Șăineanu, ed. VI] cămeșă f. Mold. V. cămașă.

5. [Scriban] căméșă, V. cămașă.

6. [DEX '09] CĂMAȘĂ, cămăși, s. f. 1. Îmbrăcăminte (de pânză, mătase etc.) care se poartă pe piele, acoperind partea superioară a corpului. ◊ Cămașă de noapte = îmbrăcăminte de pânză, de mătase etc. (lungă), care se poartă ca veșmânt pentru dormit. Cămașă de forță = cămașă specială confecționată din pânză rezistentă, prevăzută cu cordoane, cu care se imobilizează temporar nebunii furioși, împiedicându-i să comită acțiuni violente, iresponsabile. ◊ Expr. A rămâne în cămașă = a rămâne sărac, a pierde tot. A nu avea nici cămașă pe el = a fi foarte sărac. A lăsa (pe cineva) în cămașă sau a-i lua (cuiva) și cămașa de pe el = a-i lua (cuiva) tot ce are, a-l lăsa sărac. Își dă și cămașa de pe el, se spune despre un om exagerat de milos și de darnic. A nu-l mai încăpea cămașa = a fi înfumurat; a-i merge cuiva foarte bine. A nu avea (sau a nu ști) pe unde să scoți cămașa = a fi în mare încurcătură, a nu ști cum să scapi. Arde cămașa pe cineva = este în mare zor; are mare nevoie de ceva. 2. Membrană, înveliș (subțire), căptușeală care îmbracă diferite obiecte, piese etc. ♦ (Pop.) Placentă (1). ♦ Îmbrăcăminte interioară a unui obiect, de obicei cilindric. 3. Compus: cămașa-broaștei = algă verde de apă dulce de forma unei rețele, alcătuită din celule lungi, cilindrice (Hydrodictyon reticulatum). [Var.: cămeșă s. f.] – Lat. camisia.

7. [MDA2] cămașă sf [At: MOXA, 394/15 / V: (pop) ~șe, (înv) ~mea~, (Mol) ~meșă, (Ban; Trs) chemeșă, chimeșă / Pl: ~măși, ~meșe, ~meși / E: ml camisia] 1 Îmbrăcăminte (de pânză, de mătase etc.) care se poartă pe piele, acoperind partea superioară a corpului. 2 (Îs) ~ de noapte Îmbrăcăminte de pânză, de mătase etc. (lungă) care se poartă ca veșmânt pentru dormit. 3 (Îs) ~ de forță Cămașă (1) specială confecționată din pânză rezistentă, prevăzută cu mâneci mai lungi decât brațele și cu cordoane, cu care se imobilizează, temporar, nebunii furioși, împiedicându-i să comită acțiuni violente, iresponsabile. 4 (Îe) E mai aproape ~șa decât țundra (sau pielea decât ~șa) Interesul personal este mai important decât cel al altora sau cel general. 5 (Îe) A rămâne în ~ A rămâne sărac, pierzând tot. 6 (Îe) A nu avea nici ~ pe el A fi foarte sărac. 7 (Îe) A lăsa (pe cineva) în ~ sau a-i lua (cuiva) și ~șa de pe el A-i lua cuiva tot ce are, a-l lăsa sărac. 8 (Îe) Își dă ~șa de pe el Se spune despre un om exagerat de milos și de darnic. 9 (Îe) A nu-l mai încăpea ~șa A fi înfumurat. 10 (Îae) A-i merge cuiva foarte bine. 11 (Îe) A nu avea (sau a nu mai ști) pe unde scoate ~șa A fi într-o mare încurcătură (din care nu se știe cum scapi). 12 (Îe) Arde ~șa pe cineva Este în mare nevoie de ceva. 13 (Îae) Este în mare zor. 14 (Îe) A zice (sau a spune) ca prin gaura ~mășii A minți. 15 (Îae) A vorbi cu sfială, cu frică. 16 (Îe) A nu-l încăpea ~șa A fi grăbit, nerăbdător. 17 (Îe) A usca ~mășile la același soare (sau pe același gard) cu cineva A se trage de șireturi cu cineva. 18 (Îlav) În ~ Fără altă îmbrăcăminte pe deasupra. 19 (Îe) A se îmbrăca cu ~ gheață A-i fi foarte frică. 20 (Îs) ~ de fier (sau de zale) Platoșă. 21 (Pgn) Veșmânt. 22 (Pan) Pânză cu care este acoperită masa altarului. 23 (Bot; îc) ~șa-broaștei Algă verde de apă dulce de forma unei rețele, alcătuită din celule lungi, cilindrice (Hydrodictyon reticulatum). 24 (Bot; îc) ~șa-lui-Dumnezeu sau -șa(-Maicii)-Domnului Volbură (Convolvulus arvensis). 25 (Bot; îc) ~șa-rândunicii Floare nedefinită mai îndeaproape Vz rochița-rândunicii. 26 (Pop) Placentă. 27 (Zid) Un fel de tencuială. 28 (Topitorie) Suprafață întărită a materiei topite. 29 (Înv) Crustă care se formează deasupra lichidelor (mai ales la fierbere) Si: cămășuială (2) coajă, crustă, pieliță, pojghiță Vz spumă. 30 (Înv) Materie gelatinoasă care ia forma butoiului, înconjurând vinul care s-a lăsat mult timp netras Cf mumă. 31 Coajă de primăvară a arborilor. 32 Pojghiță a bobului de grâu Si: ghiocice, pleavă. 33 Toc de hârtie. 34 Învelitoare (pentru caiete, cărți etc.). 35 Ambalaj. 36 Supracopertă. 37 (Pan) înveliș, membrană etc. care îmbracă diferite obiecte, piese etc. Si: cămășuială (3). 38 (Teh) îmbrăcăminte interioară a unui obiect, de obicei, cilindric. 39 Pânza păianjenului. 40 Parte a cimpoiului nedefinită mai îndeaproape.

8. [MDA2] cămașe sf vz cămașă

9. [MDA2] cămeașă sf vz cămașă

10. [MDA2] chemeșă sf vz cămașă

11. [MDA2] chemeșe sf vz cămașă

12. [MDA2] chimeșă sf vz cămașă

13. [MDA2] chimeșe sf vz cămașă

14. [CADE] CĂMAȘĂ (pl. -ăși), Mold. CĂMEȘĂ, Băn. CHIMEAȘĂ (pl. -eși) sf. 1 👕 Îmbrăcăminte (de pînză, de mătase, de lînă), cu mîneci, care se poartă pe piele și acopere partea superioară a trupului, de la gît pînă aproape de genunchi (🖼 775); – proverb: cămașa e mai aproape de piele, ne pasă mai mult de noi decît de alții, interesul nostru e mai aproape decît al altora; a-și da și cămașa, a da tot ce are, a nu-și lăsa nimic; a-și bea și cămașa, a-și cheltui tot avutul pe băutură; a rămînea în ~, a rămînea sărac lipit; a lua și cămașa cuiva, a-l lăsa în ~, a-i lua tot avutul, a-l despuia de tot, a-l jefui cu totul; pe unde scoți cămașa? se zice cuiva care e într’o mare încurcătură, neștiind cum s’o scoată la capăt; – CĂMAȘĂ DE FORȚĂ 👉 FORȚĂ ¶ 2 Pr. ext. Învelitoarea, acoperemîntul, coaja sau pojghița mai multor lucruri, precum: (la zidari) un fel de tencuială ce se dă peste moloz; (la tîmplari) anumite căptușeli; (la topitori) suprafața învîrtoșită a materiei topite; (la vin, oțet, etc.) pojghița ce se prinde deasupra, matcă, mumă, etc. ¶ 3 🌿 Pieliță care acopere uneori miezul unor fructe: cămășile cepei, foile subțiri din care e alcătuită ceapa ¶ 4 🌿 Ghioacea sau pleava bobului de grîu ¶ 5 🫀 Membrana în care e învelit fătul în pîntecele mamei ¶ 6 📰 Foaie de hîrtie ce se lasă albă la începutul și la sfîrșitul unei cărți legate ¶ 7 Înveliș de pînză sau de hîrtie, în care se țin acte, etc., dosar ¶ 8 🌿 CĂMAȘA-BROAȘTEI, algă verde de forma unei rețele, ce crește pe suprafața apelor dulci, a bălților, etc. (Hydrodictyon reticulaium) ¶ 9 🌿 CĂMAȘA-LUI-DUMNEZEU = VOLBURĂ [lat. camĭsia].

15. [CADE] CĂMĂȘOIU, ❍CĂMEȘOIU (pl. -oaie) sn. 👕 augm. pop. CĂMAȘĂ. Cămașă foarte lungă.

16. [CADE] CĂMĂȘUICĂ, ❍CĂMEȘUICĂ (pl. -ci) sf. dim. CĂMAȘĂ: puțin îi păsa că de-abia o acoperea o cămeșuică ruptă ALECS..

17. [CADE] CĂMĂȘUȚĂ, ❍CĂMEȘUȚĂ (pl. -țe) sf. 👕 dim. CĂMAȘĂ: în curte se jucau copii ... cu cămășuța albă trasă peste ițari D. -ZAMF..

18. [CADE] ❍ CHIMEAȘĂ CĂMAȘĂ.

19. [DLRLC] CĂMAȘĂ, cămăși, s. f. 1. Îmbrăcăminte (de pînză sau de mătase) care se poartă pe piele acoperind partea superioară a corpului. Cămașă de zi. Cămașă de noapte. ▭ [Locomotiva] duce pe trupul odihnit zeci de muncitori agățați de ea ca un ciorchine. Sînt numai în cămăși, cu piepturile și brațele goale. SAHIA, N. 29. Deasupra pantalonilor, băietănașul purta o cămașă... cu mînicile suflecate pînă la coate. SADOVEANU, N. F. 53. Draga badiului brîndușă, Fă-mi cămașă de fuior, Că mi-i gîndu să mă-nsor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 365. E mai aproape cămașa decît haina, se spune despre cei care pun interesele personale sau ale celor apropiați mai presus de ale străinilor. Parcă au uscat cămășile la același soare ( = trăiesc bine împreună, se înțeleg). Ce, am uscat cămășile pe un gard? se spune celui care are o atitudine lipsită de respect. ◊ Cămașă de forță = cămașă confecționată (din pînză tare) astfel ca să împiedice mișcările mîinilor și folosită la imobilizarea nebunilor furioși. ◊ (Eliptic, în forma cămeșă) Au de patrie, virtute nu vorbește liberalul, De ai crede că viața-i e curată ca cristalul? Nici visezi că înainte-ți stă un stîlp de cafenele... Oameni vrednici ca să șază în zidirea sfintei Golii, În cămeși cu mîneci lunge și pe capete scufie. EMINESCU, O. I 150 Cămașă de zale = platoșă. ◊ Expr. A scăpa ca pe mîneca cămășii = a scăpa foarte ușor. A spune ca pe (sau prin) gura cămășii = a spune ceva cu greu, cu sfială. A rămîne în cămașă = a rămîne sărac, a pierde tot. A nu avea cămașă pe el= a fi sărac lipit, a nu avea după ce bea apă. își dă și cămașa de pe el, se zice despre un om foarte milos și darnic. A lăsa (pe cineva) în cămașă sau a-i lua și cămașa de pe el = a-i lua cuiva tot, a-l lipsi de toate. A se certa pe cămașa altuia = a se certa pentru un lucru străin. A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură. A nu-l mai încăpea cămașa = a fi înfumurat, fudul, plin de sine; (determinat uneori prin «de bine ce-i merge», «de bine ce-o duce») a-i merge cuiva foarte bine. A arde cămașa pe cineva = a fi în mare zor. ◊ (Peiorativ) A schimba părerile (sau convingerile etc.) cum schimbi cămășile = a schimba părerile (sau convingerile etc.) cu foarte mare ușurință. 2. Membrana, învelișul, căptușeala care îmbracă unele materii, obiecte sau piese: a) îmbrăcăminte exterioară sau interioară a unei piese de mașină. Cămașă de cilindru = căptușeala interioară a unui cilindru. Cămașă de argilă = strat argilos folosit Ia turnarea pieselor metalice; b) pieliță, pojghiță care se prinde deasupra unor lichide; c) pojghița care acoperă bobul de grîu, pleavă; d) îmbrăcăminte de hîrtie sau carton care învelește dosare, cărți, hîrtii. 3. Compus: cămașa-broaștei = algă verde de forma unei rețele, care acoperă suprafața apelor dulci (Hydrodictyon reticulatum). – Variantă: (Mold., Transilv.) cămeșă (CREANGĂ, P. 254, EMINESCU, O. I 150, NEGRUZZI, S. I 104, KOGĂLNICEANU, S. 112) s. f.

20. [DLRM] CĂMAȘĂ, cămăși, s. f. 1. Îmbrăcăminte (de pînză sau de mătase) care se poartă pe piele acoperind partea superioară a corpului. ◊ Cămașă de noapte = îmbrăcăminte de pînză, de mătase etc. care se poartă direct pe piele ca veșmînt pentru dormit. Cămașă de forță = cămașă specială (confecționată din pînză tare) care împiedică mișcările mîinilor și care este folosită la imobilizarea nebunilor furioși. ◊ Expr. A rămîne în cămașă = a rămîne sărac, a pierde tot. A nu avea nici cămașă pe el = a fi foarte sărac. A lăsa (pe cineva) în cămașă sau a-i lua cuiva și cămașa de pe el = a-i lua cuiva tot, a-l lipsi de toate. Își dă și cămașa de pe el = e foarte milos sau darnic. A nu-l mai încăpea cămașa = a fi înfumurat; a-i merge cuiva foarte bine. A arde cămașa pe cineva = a fi în mare zor. A nu avea (sau a nu ști) pe unde să scoți cămașa = a nu găsi ieșire dintr-o încurcătură. 2. Membrană, înveliș, căptușeală care îmbracă unele materii, obiecte sau piese. 3. Compus: cămașa-broaștei = algă verde de forma unei rețele, care acoperă suprafața apelor dulci (Hydrodictyon reticulatum). [Var.: cămeșă s. f.] – Lat. camisia.

21. [Șăineanu, ed. VI] cămașă f. 1. îmbrăcăminte de pânză sau de bumbac, ce se poartă pe piele; 2. acoperemânt sau coajă la diferite lichide (lapte, vin); 3. foaia de desubt a unei coli de hârtie; 4. ghioacea sau pleava bobului de grâu. [Mold. cămeșă = lat. CAMISIA].

22. [Scriban] cămáșe (vest) f., pl. ășĭ, și căméșă (est) pl. ĭ (lat. camísia, it. camiscia și camicia, fr. chemise, sp. pg. camisa). Îmbrăcăminte de pînză care acopere partea de sus a corpuluĭ și care se poartă pe pele (V. izmene). Coajă care se formează pe lichide (vin ș. a.) orĭ pe unele lucrurĭ. Placentă, căiță pelița în care se naște copilu. – Dim. -uță, pl. e, și -uĭcă, pl. ĭ.

23. [DOOM 3] cămașă s. f., art. cămașa, g.-d. art. cămășii; pl. cămăși

24. [DOOM 2] cămașă s. f., art. cămașa, g.-d. art. cămășii; pl. cămăși

25. [MDO] cămașă, pl. cămăși

26. [IVO-III] cămașă, -măși.

27. [DER] cămașă (-ăși), – 1. Îmbrăcăminte de (pînză) care acoperă parte superioară a corpului. – 2. Vălul de la altar. – 3. Husă pentru mobile. – 4. Mapă. – 5. Supracopertă (de carte). – 6. Pleavă. – 7. Membrană care învelește ceapa, usturoiul și alți bulbi. – 8. Placentă. – 9. Spuma vinului care fermentează. – Var. cămeșe, cămașă. Mr., megl. cămeașă. Lat. camisia (Diez, I, 102 și Gramm., I, 19; Pușcariu 266; Meyer 187; Candrea-Dens., 235; REW 1550; DAR); cf. alb. këmisë, it. camiscia, fr. chemise, sp., port. camisa. A trecut recent de la decl. în -ă la cea în -e, ca toate cuvintele terminate în -șe sau -je. Der. cămășoi, s. n. (cămașă lungă); cămășică, s. f. (maiou); cămășuță, s. f. (maiou).

28. [GTA] CĂMAȘĂ îmbrăcăminte confecționată din fire împletite, având o construcție tubulară, învelind toroanele unei suspante.

29. [Argou] a arde cămașa pe cineva expr. a fi în criză de timp

30. [Argou] a nu ști pe unde să scoată cămașa expr. a fi încolțit, a nu găsi pe moment o soluție salvatoare; a nu ști cum să se disculpe.

31. [Argou] a-și bea și cămașa, expr. v. a-și bea banii.

32. [CECC] Cămașa lui Nessus (sau „mantia”, sau „haina”, sau tunica„ lui Nessus) – Expresia vine de la legenda povestită de Ovidiu în Metamorfozele despre Nessus și Deianira (cartea I, v. 98-133) și despre Moartea lui Hercule (c. IX, v. 134-210). Nessus era un centaur. Hercule l-a ucis, pentru că monstrul a încercat să-i răpească soția, pe Deianira. Înainte însă de a-și da sfîrșitul, perfidul centaur a conceput o răzbunare cumplită, spunînd Deianirei că sîngele lui are darul de a păstra credința conjugală. Într-un moment de suspiciune, Deianira i-a trimis lui Hercule să îmbrace o cămașă îmbibată cu sîngele luat de la Nessus. Eroul muri în chinuri groaznice, căci sîngele era otrăvit cu veninul hidrei din Lerna. Cămașa s-a lipit de trup și apoi a luat foc. În cele din urmă clipe, Hercule desperat rupse fîșii din trupul său o dată cu veșmîntul ucigător. Dar din mantia morții tot a mai rămas ceva viu: expresia care simbolizează o pasiune mistuitoare de care omul nu se poate descătușa. ”Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus Ori ca Hercul înveninat de haina-i". Eminescu, Odă (în metru antic) MIT.

33. [CECC] Tunica proprio pallio (lat. „Cămașa e mai aproape decît haina”) – Plaut, Trinummus (act. V, sc. 2). A devenit proverb în multe limbi, arătînd că ni-e mai milă de rude decît de străini, de prieteni decît de necunoscuți. Și noi avem zicalele: Cămașa e mai aproape de piele și: Cămașa e mai aproape ca sumanul. LIT.

34. [DRAM 2021] cămeșă, s.f. v. cămașă.

35. [DRAM 2021] cămașă, cămeși, (cămeșă), s.f. (pop.; în expr.) Cămașa coconului = placentă. – Lat. camisia (DLRM, MDA).

36. [DRAM 2015] cămașă, cămeși, (cămeșă), s.f. -1. Îmbrăcăminte care acoperă bustul. În Maramureș, pe timpul verii, bărbații nu poartă decât cămașa scurtă până la brâu, albă și cu mâneci largi, țesută din in sau cânepă (Papahagi, 1925: 98). 2. (pop.) În expr. cămașa coconului = placentă. – Lat. camisia (DEX, DLRM, Pușcariu, CDDE, MDA).

37. [DRAM] cămașă, -e, s.f. – Pe timpul verii, bărbații nu poartă decât cămașa scurtă până la brâu, albă și cu mâneci largi, țesută din in sau cânepă (Papahagi 1925: 98). – Lat. camisia.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro