1. [Șăineanu, ed. VI] Camenița f. oraș în Podolia (Kameneț-Podolsky), spre N. de Hotin, memorabil în istoria Moldovei pentru luptele numeroase date acolo: 36.000 loc.
2. [MDA2] cameniță sf [At: H VIII, 60 / V: ~mn~, cămin~, cămiriță, căm~ / A: ~ niță / Pl: ~țe / E: mg camence] (Reg) 1 Cuptor vechi. 2 Cuptor de olane sau lespezi de piatră, așezate pe o vatră cu trei picioare și buduroi. 3 Sobă.
3. [MDA2] camniță sf vz cameniță
4. [MDA2] căminiță sf vz cameniță
5. [MDA2] cămiriță sf vz cameniță
6. [CADE] ❍CĂMENIȚĂ, CAMENIȚĂ 👉 CĂMINIȚĂ.
7. [DER] cameniță (camenițe), s. f. – Sobă. – Var. căminiță. Mag. kemence (DAR). În Trans. Din sl. kamenĭ „piatră”, după Miklosich, Lexicon, 281; este însă evident că avem a face cu un dublet al lui cămin.
8. [DLRLV] CAMENIȚĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Cuptor, sobă. Ca-nfocată camenița. . . Pre ei toți îi cutropă. VCC, 46. Fornax. Camenycza. Kemenicze. LEX. MARS., 207 ; cf. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: magh. kemence. Cf. cămin.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL