1. [DEX '09] CĂMĂRĂȘEL, cămărășei, s. m. (Înv.) Fecior de casă; camerier. – Cămăraș + suf. -el.
2. [MDA2] cămărășel sm [At: ODOBESCU, S. I, 78 / Pl: ~ei / E: cămăraș + -el] 1 (Înv) Camerist. 2 (Înv; mpl) Slujitori fără leafa, subordonați marelui cămăraș (1), scutiți de dări pe timp de pace, dar obligați să vină la oaste pe timp de război.
3. [CADE] ‡CĂMĂRĂȘEL sm. dim. CĂMĂRAȘ. 🔎 Camerier, slujitor în odăile Domnului: ar fi găsit a doua zi cămărășeii boabe de mărgăritar ... prin odaia de culcare a lui Vodă ODOB..
4. [DLRLC] CĂMĂRĂȘEL, cămărășei, s. m. (Învechit) Fecior în casă, camerier. Unii boieri șopteau... că ar fi găsit a doua zi cămărășeii boabe de mărgăritar răsipite chiar prin odaia de culcare a lui vodă. ODOBESCU, S. A. 94.
5. [DLRM] CĂMĂRĂȘEL, cămărășei, s. m. (Înv.) Fecior de casă; camerier. – Din cămăraș + suf. -el.
6. [Scriban] cămărășél m., pl. eĭ. Vechĭ. Servitor la cămara domnuluĭ.
7. [Șăineanu, ed. VI] cămărășei m. pl. slugile cămarei domnești.
8. [DOOM 3] cămărășel (înv., reg.) s. m., pl. cămărășei, art. cămărășeii
9. [DOOM 2] cămărășel (înv.) s. m., pl. cămărășei, art. cămărășeii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL