1. [MDA2] cămănar sm vz căminar
2. [CADE] ❍CĂMĂNAR sm. Mold. 🔎 Odinioară: boierul însărcinat cu strîngerea camenei.
3. [Scriban] cămănár, V. căminar.
4. [DEX '09] CĂMINAR, căminari, s. m. Slujitor însărcinat, în Evul Mediu, în Moldova și apoi în Țara Românească, cu perceperea unor dări (la început numai pe vânzarea cerii). – Camănă (înv. „dare anuală asupra băuturilor alcoolice” < sl.) + suf. -ar.
5. [MDA2] caminar sm vz căminar
6. [MDA2] căminar sm [At: (a. 1741) IORGA, S. D. 227 / V: ~măn~ / Pl: ~i / E: camină + -ar] 1 (Iuz; șîc ~ul-mare, vel-~) Funcție a boierului însărcinat cu strângerea dijmei, inițial numai pe ceară. 2 (Îae) Boier care avea funcția de căminar (1).
7. [CADE] †CĂMINAR = CĂMĂNAR.
8. [DEX '98] CĂMINAR, căminari, s. m. Slujitor însărcinat, în evul mediu, în Moldova și apoi în Țara Românească, cu perceperea unor dări (la început numai pe vânzarea cerii). – Camănă (înv. „dare anuală asupra băuturilor alcoolice” < sl.) + suf. -ar.
9. [DLRLC] CĂMINAR, căminari, s. m. (Mold., învechit) Boier care avea în grijă strîngerea dării pentru băuturile spirtoase. Căminarul Grigori?... Era bun prietin cu răposatu soțul meu. ALECSANDRI, T. I 34.
10. [DLRM] CĂMINAR, căminari, s. m. (Înv. și reg.) Boier care avea în grijă strîngerea dării pentru băuturile spirtoase. – Din camănă „dare anuală asupra băuturilor spirtoase” (< v. sl. kamy, kamene) + suf. -ar.
11. [Șăineanu, ed. VI] căminar m. (Marele) boierul însărcinat cu strângerea caminei.
12. [Șăineanu, ed. VI] Sava (Căminarul) m. V. Bimbașa.
13. [Scriban] căminár m. (d. camină). Vechĭ. Perceptoru camineĭ, strîngătoru zecĭuieliĭ domneștĭ. Boĭer care comanda garda domnuluĭ saŭ curteniĭ. – Și cămănar (d. camănă). V. boĭer.
14. [DOOM 3] căminar (reg.) s. m., pl. căminari
15. [DOOM 2] căminar s. m., pl. căminari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL