1. [DEX '09] CALUSARE, calusări, s. f. (Biol.) Formare a calusului. – De la calus.
2. [MDA2] calusare sf [At: DEX2 / Pl: ~sări / E: fr calus] Formare a calusului (1).
3. [DN] CALUSARE s.f. Acțiunea de formare a calusului. [Et. incertă].
4. [DEX '09] CĂLUȘAR, călușari, s. m. 1. (La pl. art.) Căluș (6). 2. (La pl.) Grup de dansatori care, în săptămâna Rusaliilor, execută (la sate) jocul tradițional denumit călușul; (și la sg.) fiecare dintre flăcăii care joacă acest dans. – Căluș + suf. -ar.
5. [MDA2] căluceniu sn vz călușar
6. [MDA2] călucer sn vz călușar
7. [MDA2] călușan sm vz călușar
8. [MDA2] călușar sm [At: CANTEMIR, ap. TDRG / V: ~uceniu (pl: ~nii) sn, ~ucer (pl: ~ucere) sn, (înv) ~an, ~șer / Pl: ~i / E: căluș + -ar] 1-3 (Art; lpl) Căluș (18-20). 4 (Lpl) Grup de dansatori care, în săptămâna Rusaliilor, execută jocul tradițional călușul (18). 5 Fiecare dintre flăcăii care joacă dansul călușului (18). 6 (Pex) Comedian.
9. [MDA2] călușer sm vz călușar
10. [CADE] ❍CĂLUCEAN sm. Băn. = CĂLUȘAR.
11. [CADE] CĂLUȘAR, ❍CĂLUȘER sm., mai adesea CĂLUȘARI, O CĂLUȘERI. pl. Ceată de (7, 9 sau 11) flăcăi cari, împodobiți frumos și cu clopoței la picioare, umblă din loc în loc, în preajma Rusaliilor, executînd dansuri tradiționale s’au găsit oameni, si să le dea Dumnezeu bine, care au făcut să se joace în saloane călușarii ISP.; M’a făcut maica ’n coșer, Să fiu puiu de călușer IK. -BRS..
12. [CADE] ❍CĂLUȘER 👉 CĂLUȘAR.
13. [DLRLC] CALUȘAR, (2) călușari, s. m. 1. Numele unui dans popular cu figuri variate, jucat de un grup de flăcăi (de obicei 12), sub conducerea unui vătaf. 2. Flăcău care joacă acest dans. Să fi văzut, spre exemplu, banda de călușari care venise tocmai dupe malul Mureșului, ca să inimeze poporimea din Brașov în acele zile solemne, prin danțurile ei minunate. ODOBESCU, S. I 468.
14. [DLRM] CĂLUȘAR, (2) călușari, s. m. 1. Numele unui dans popular cu figuri variate, jucat (în preajma rusaliilor) de un grup de flăcăi; melodia după care se execută acest dans. 2. Flăcău care joacă acest dans. – Probabil din căluș + suf. -ar.
15. [Șăineanu, ed. VI] călușari m. pl. ceată de vre-o 12 flăcăi jucători, cu clopoței la picioare, cari, în săptămâna Rusaliilor, merg prin sate săltând un joc tradițional. [De la căluș, după săriturile jocului lor].
16. [DOOM 3] călușar s. m., pl. călușari
17. [DOOM 2] călușar s. m., pl. călușari
18. [MDO] călușar
19. [IVO-III] călușar, -șari.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL