1. [MDA2] calumnie sf vz calomnie
2. [CADE] *CALUMNIE = CALOMNIE.
3. [Șăineanu, ed. VI] calumnie f. V. calomnie.
4. [DEX '09] CALOMNIE, calomnii, s. f. Afirmație mincinoasă și tendențioasă făcută cu scopul de a discredita onoarea sau reputația cuiva; defăimare, clevetire. – Din fr. calomnie, lat. calumnia.
5. [MDA2] calomnie sf [At: DA ms / V: ~lum~ / Pl: ~ii / E: fr calomnie, lat calumnia ] Afirmație mincinoasă și tendențioasă făcută cu scopul de a discredita onoarea sau reputația cuiva.
6. [CADE] *CALOMNIE sf. Învinuire nedreaptă, mincinoasă, adusă cuiva că ar fi comis o faptă necinstită: nu mai sîntem în timpul lui Basilio. pe cînd calomnia putea omor! I. -GH. [fr.].
7. [DLRLC] CALOMNIE, calomnii, s. f. Afirmație mincinoasă privitoare la un anumit fapt, făcută cu scopul de a atinge reputația și onoarea cuiva. V. bîrfire, defăimare, ponegrire, clevetire, hulă. Calomnia este ca un cărbune stins, ce nu te arde, dar te mînjește. BOLINTINEANU, O. 404.
8. [DLRM] CALOMNIE, calomnii, s. f. Afirmație mincinoasă făcută cu scopul de a atinge onoarea și reputația cuiva. – Fr. calomnie (lat. lit. calumnia).
9. [DN] CALOMNIE s.f. Afirmație neadevărată și tendențioasă, care atinge reputația și onoarea cuiva; bîrfeală, defăimare. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. calomnie, cf. lat. calumnia].
10. [MDN '00] CALOMNIE s. f. afirmație mincinoasă și tendențioasă care atinge onoarea și reputația cuiva; defăimare. (< fr. calomnie)
11. [Șăineanu, ed. VI] calomnie f. acuzare falșă ce atinge onoarea cuiva.
12. [Scriban] *calomníe f. (fr. calomnie, d. lat. calúmnia). Acuzațiune falsă, bîrfire, defăĭmare.
13. [DOOM 3] calomnie s. f., art. calomnia, g.-d. art. calomniei; pl. calomnii, art. calomniile (desp. -ni-i-)
14. [DOOM 2] calomnie s. f., art. calomnia, g.-d. art. calomniei; pl. calomnii, art. calomniile
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL