1. [DEX '09] CĂLUGĂRIE s. f. 1. Viață de călugăr. 2. Mănăstire. – Călugăr + suf. -ie.
2. [MDA2] călugărie sf [At: PRAV. MOLD. 165/2 / Pl: ~ii / E: călugăr + -ie] 1 Viață de călugăr (1) Si: călugărit2 (3). 2 (Pex) Mănăstire.
3. [CADE] CĂLUGĂRIE sf. ⛪ Starea sau viața de călugăr(iță): îi spun mamei că mă duc la ~ în Neamț ori la Secu CRG..
4. [DEX '98] CĂLUGĂRIE s. f. Viață de călugăr(iță). – Călugăr + suf. -ie.
5. [DLRLC] CĂLUGĂRIE s. f. Viață de călugăr; p. ext. mănăstire. Chiar acuma, căpitane, zece călărași în silă Tîrăsc la călugărie pe nefericea copilă. HASDEU, R. V. 53. N-am fost de călugărie, Ci-am fost de căsătorie. SEVASTOS, C. 169.
6. [DLRM] CĂLUGĂRIE s. f. Viață de călugăr(iță). – Din călugăr + suf. -ie.
7. [Șăineanu, ed. VI] călugărie f. 1. starea sau vieața călugărilor; 2. mănăstire: trimise fata la călugărie.
8. [Scriban] călugăríe f. Starea saŭ vĭața de călugăr: s’a dus la călugărie.
9. [DOOM 3] călugărie s. f., art. călugăria, g.-d. călugării, art. călugăriei
10. [DOOM 2] călugărie s. f., art. călugăria, g.-d. călugării, art. călugăriei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL