1. [DEX '09] CALOMEL s. n. Clorură de mercur sub forma unei pulberi albe, fine, insolubile în apă, fără gust, fără miros, având acțiune purgativă și vermifugă; clorură mercuroasă. – Din fr. calomel.
2. [MDA2] calomel sn [At: DA ms / Pl: ? / E: fr calomel] Clorură de mercur sub forma unei pulberi albe, fine, insolubile în apă, fără gust, fără miros, având acțiune purgativă și vermifugă Si: clorură mercuroasă.
3. [CADE] *CALOMEL sbst. 🔬 ☠ Protoclorură de mercur, substanță albă, insolubilă în apă, întrebuințată în medicină ca purgativ [fr.].
4. [DLRLC] CALOMEL s. n. Clorură de mercur, care se prezintă sub forma unui praf alb, insolubil în apă; se întrebuințează în medicină pentru proprietățile ei purgative și dezinfectante.
5. [DLRM] CALOMEL s. n. Clorură de mercur sub forma unui praf alb, insolubil în apă, cu întrebuințări în medicină. – Fr. calomel (< gr.).
6. [DN] CALOMEL s.n. Clorură de mercur, care se prezintă ca o pulbere albă, folosită ca purgativ și antiseptic. [< fr. calomel, cf. gr. kalos – frumos, melas – negru].
7. [MDN '00] CALOMEL s. n. clorură de mercur, pulbere albă, insolubilă în apă, inodoră, folosită ca purgativ și vermifug. (< fr. calomel)
8. [Șăineanu, ed. VI] calomel n. protoclorură de mercuriu, întrebuințată în medicină ca purgativ și ca vermifug.
9. [Scriban] *calomél n. (fr. calomel, din calomélas, d. vgr. kalós, bun, și mélas, negru, fiind-că prafu alb care constituĭe calomelu e negru în timpu preparăriĭ). Chim. Protoclorură de mercur (antisifilitică și purgativă). V. clorură.
10. [DOOM 3] calomel s. n.
11. [DOOM 2] calomel s. n.
12. [Argou] calomel s. n. sg. purgativ.
13. [Argou] a înghiți calomel expr. a fi mahmur / indispus.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL