1. [DEX '09] CĂLIMARĂ, călimări, s. f. Vas mic de sticlă, de metal, de material plastic etc., în care se ține cerneala. [Var.: (înv.) călămară s. f.] – Din ngr. kalamári.
2. [MDA2] călimară sf [At: AXINTE URICARUL, ap. LET. II, 144/1 / V: ~lăm~ (pl: ~lămări), ~lemăr sn, (pl: ~lemaruri), ~lem~ (pl: ~lemări), ~ar (pl: ~ruri sn), (Trs) ~măr sn, (înv) ~riu sn, ~re / Pl: ~mări / E: ngr ϰαλαμάρις, bg калимар] Vas mic de metal, de sticlă, de material plastic etc. în care se ține cerneala.
3. [CADE] CĂLIMARĂ, Mold. CĂLĂMARĂ (pl. -ări) sf. Vas mic (de sticlă de porțelan sau de metal) în care se pune cerneală de scris (🖼 757); în vremea veche, logofeții, grămăticii, etc. o purtau și la brîu (🖼 758): condicarul ... întingînd din vreme în vreme condeiul de pană de gîscă în călimările de la brîu I. -GH. [ngr. χαλαμάρι].
4. [DLRLC] CĂLIMARĂ, călimări, s. f. Vas mic de sticlă, de porțelan sau de metal, în care se ține cerneala. Mîna pe condei punea. În călimări îl muia. TEODORESCU, P. P. 601. ◊ Fig. Din călimara nopții... Se-aprinde-acum lumina. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 151. – Variante: călămară (CARAGIALE, O. VII 195, CREANGĂ, A. 12) s. f., călimar (MACEDONSKI, O. III 79), călămăr (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 176) s. n.
5. [DLRM] CĂLIMARĂ, călimări, s. f. Vas mic în care se ține cerneala. [Var.: călămară s. f.] – Ngr. kalamári.
6. [Scriban] călimáră f., pl. ărĭ (ngr. kalamári, cutiuță cu condeĭe și călimară, d. vgr. kalamárion, care vine d. kálamos, trestie, condeĭ; bg. kalamar, kŭlimar, nsl. kalimar, rut. kalamar). Sud. Șipușor (sticluță) de ținut cerneală în buzunar saŭ pe masă. – În est calamară (pl. călămărĭ) și calamare (pl. călămărĭ), în Trans. călimar (pl. e).
7. [DEX '09] CĂLĂMARĂ s. f. v. călimară.
8. [MDA2] călămară sf vz călimară
9. [MDA2] călămăr sf vz călimară
10. [MDA2] călemară sf vz călimară
11. [MDA2] călemăr sf vz călimară
12. [MDA2] călimar sn vz călimară
13. [MDA2] călimare sf vz călimară
14. [MDA2] călimariu sn vz călimară
15. [MDA2] călimăr sn vz călimară
16. [CADE] ❍CĂLĂMARĂ 👉 CĂLIMARĂ.
17. [DLRLC] CĂLĂMĂR s. n. v. călimară.
18. [DLRLC] CĂLIMAR s. n. v. călimară.
19. [Șăineanu, ed. VI] călimări f. pl. vas mic (de sticlă, porțelan sau lemn) cu cerneală de scris [Gr. mod. CALAMÀRI].
20. [DOOM 3] călimară s. f., g.-d. art. călimării; pl. călimări
21. [DOOM 2] călimară s. f., g.-d. art. călimării; pl. călimări
22. [MDO] călimară, pl. călimări
23. [IVO-III] călimară, -mări.
24. [DER] călimară (călimări), s. f. – Vas mic în care se ține cerneala. – Var. (Mold.) călămar, megl. călămar, călimară. Ngr. ϰαλαμάρις sau ϰαλαμαριά (Densusianu, Rom., XXXIII, 275; DAR); cf. tc., alb., bg., sb. kalamar. Sec. XVII, este pop.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL