1. [Șăineanu, ed. VI] Caligula m. împărat roman, fiul lui Germanic și al Agripinei, faimos pentru cruzimile și năsdrăvăniile sale (37-41).
2. [DE] CALIGULA (Caius Iulius Germanicus), împărat roman (37-41 d. Hr.). Inițiatorul unei politici despotice de tip oriental elenistic, a devenit proverbial prin cruzimea și extravaganța hotărîrilor sale. Asasinat de pretorieni.
3. [CECC] Calul lui Caligula (vezi Incitatus). IST.
4. [CECC] Incitatus, cunoscut și sub expresia Calul lui Caligula, este unul dintre numeroșii cai vestiți cu care mitologia, istoria și literatura (Pegas, Centaur, Bucefal, Hippogrif, Rosinanta…) au populat arena cărților și a publicisticii, unul pe care călăresc cel mai des umoriștii și satiricii. Istoria lui, iremediabil compromițătoare pentru autocrația abuzivă, e adevărată, fiind povestită de Suetoniu în Viețile celor 12 împărați și de Tacit în Anale. Împăratul roman Caligula (37-41), în manifestările lui demențiale, după ce clădise pentru calul său Incitatus, adică „asmuțitul”, un grajd de marmură cu iesle de sidef, unde îi dădea să bea din potire de aur, l-a numit membru în colegiul preoților și a hotărît să-i încredințeze și puterea supremă, proclamîndu-l consul. Se amintește deci de „calul lui Caligula” cînd vreun potentat comite un act asemănător, insolit, extravagant. În literatura noastră, a inspirat lui Iosif și Anghel o poezie satirică, intitulată Incitatus redivivus (Incitatus reînviat), la adresa unui politician al vremii. IST.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL