1. [DEX '09] CALIFICATIV, -Ă, calificativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care califică (3). 2. S. n. Termen prin care este caracterizată o persoană sau un lucru. ♦ (În unele țări). Sistem de notare în învățământ; fiecare dintre indicațiile „excepțional”, „foarte bine”, „bine”, „suficient” și „insuficient” cuprinse în acest sistem. – Din fr. qualificatif.
2. [MDA2] calificativ, ~ă [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr qualificatif] 1 a Care califică (1). 2 sn Termen prin care este caracterizată o ființă sau un obiect. 3 sn (În unele țări) Sistem de notare a sârguinței la învățătură și a conduitei elevilor și studenților sau de apreciere a muncii cuiva. 4 sn Fiecare dintre indicațiile „excepțional”, „foarte bine”, „bine”, „suficient” sau „insuficient” cuprinse în acest sistem.
3. [CADE] *CALIFICATIV l. adj. 📖 Care arată o calitate: adjectiv ~. II. (pl. -ive) sn. Cuvînt care indică o calitate [fr.].
4. [DEX '98] CALIFICATIV, -Ă, calificativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care califică (3). 2. S. n. Termen prin care este caracterizată o persoană sau un lucru. ♦ (În unele țări) Sistem de notare a sârguinței la învățătură și a conduitei elevilor și studenților sau de apreciere a muncii cuiva; fiecare dintre indicațiile „excepțional”, „foarte bine”, „bine”, „suficient” și „insuficient”, cuprinse în acest sistem. – Din fr. qualificatif.
5. [DLRLC] CALIFICATIV2, -Ă, calificativi, -e, adj. Care califică (3), care arată o calitate, o însușire. Adjectiv calificativ.
6. [DLRLC] CALIFICATIV, calificative, s. n. Termen prin care calificăm (3) o persoană sau un lucru. V. epitet. Activitate apreciată cu cele mai frumoase calificative. ◊ (În învățămîntul tehnic și superior) Sistem de notare a sîrguinței și a purtării elevilor și studenților. Calificativele sînt: foarte bine, bine, suficient, insuficient.
7. [DLRM] CALIFICATIV2, -Ă, calificativi, -e, adj. Care califică (3). Adjectiv calificativ. – Fr. qualificatif.
8. [DLRM] CALIFICATIV1, calificative, s. n. Termen prin care caracterizăm o persoană sau un lucru. ♦ Sistem de notare a sîrguinței și a purtării elevilor și studenților în învățămîntul tehnic și superior; fiecare dintre indicațiile „foarte bine”, „bine”, „suficient” și „insuficient” cu care se notează această sîrguință. – Fr. qualificatif.
9. [DN] CALIFICATIV, -Ă adj. Care califică, care arată o calitate, o însușire. // s.n. Cuvînt, termen prin care este caracterizată o persoană, un lucru etc. V. atribut, epitet. ♦ Notă, mențiune cu care se apreciază sîrguința și purtarea elevilor și a studenților sau activitatea oamenilor muncii. [< fr. qualificatif].
10. [MDN '00] CALIFICATIV, -Ă I. adj. care califică, arată o calitate. II. s. n. cuvânt, termen prin care este caracterizată o persoană, un lucru etc. ◊ notă, mențiune cu care se apreciază sârguința elevilor și a studenților, activitatea oamenilor muncii. (< fr. qualificatif)
11. [Șăineanu, ed. VI] calificativ a. care exprimă o calitate: adjectiv calificativ.
12. [Scriban] *calificatív, -ă adj. (mlat. qualificativus). Relativ la calificare: adjectiv calificativ. S. n., pl. e. Cuvînt care exprimă calitatea, modu de a fi: l-a gratificat cu calificativele cele maĭ urîte.
13. [DOOM 3] calificativ2 s. n., pl. calificative
14. [DOOM 3] calificativ1 adj. m., pl. calificativi; f. calificativă, pl. calificative
15. [DOOM 2] calificativ2 s. n., pl. calificative
16. [DOOM 2] calificativ1 adj. m., pl. calificativi; f. calificativă, pl. calificative
17. [DTL] CALIFICATIV, -Ă adj. (< fr. qualificatif): în sintagma adjectiv calificativ (v.)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL