1. [DEX '09] CALIFICARE, calificări, s. f. Acțiunea de a (se) califica și rezultatul ei; pregătire într-un anumit domeniu de activitate profesională (atestată de obicei printr-un act oficial); calificație. ♦ Etapă eliminatorie într-un concurs sau într-o competiție sportivă, pentru selectarea concurenților. – V. califica.
2. [MDA2] calificare sf [At: LEG. EC. Pl: 271 / Pl: ~cări / E: califica] 1 Atribuire a unei anumite calități, unei ființe sau unui obiect Si: (iuz) calificație. 2 Dobândire a unui nivel adecvat de pregătire prin însușirea unor cunoștințe și deprinderi de specialitate (împreună cu recunoașterea acestei pregătiri) Si: (iuz) calificație. 3 Obținere (în urma rezultatelor favorabile) a dreptului de a participa la o etapă superioară într-o competiție sau într-o probă sportivă, culturală etc. Si: (iuz) calificație.
3. [DEX '98] CALIFICARE, calificări, s. f. Acțiunea de a (se) califica și rezultatul ei; pregătire într-un anumit domeniu de activitate profesională; calificație. ♦ Etapă eliminatorie într-un concurs sau într-o competiție sportivă, pentru selectarea concurenților. – V. califica.
4. [DLRLC] CALIFICARE, calificări, s. f. Acțiunea de a (s e) califica și rezultatul ei. 1. Pregătire specială într-o muncă oarecare; recunoaștere a nivelului de pregătire specială a cuiva într-un domeniu de activitate. Școli de calificare. Metode de calificare. Calificare la locul de muncă. ▭ Normele just stabilite sînt un puternic factor mobilizator pentru calificarea muncitorilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2596. ♦ Nivelul de pregătire specială a cuiva într-o muncă oarecare. Ridicarea calificării muncitorilor constituie un factor hotărîtor în mărirea productivității muncii. ▭ Tineretul trebuie să dea o atenție deosebită însușirii cunoștințelor tehnice și ridicării permanente a calificării sale profesionale. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 326. 2. Definirea calității unei persoane sau a unui lucru. Calificarea juridică a unui act penal.
5. [DLRM] CALIFICARE, calificări, s. f. Acțiunea de a (se) califica și rezultatul ei.
6. [DN] CALIFICARE s.f. Acțiunea de a (se) califica și rezultatul ei; titlul obținut în urma trecerii unor examene sau a unor probe; calificație. [< califica].
7. [MDN '00] CALIFICARE s. f. 1. acțiunea de a (se) califica; pregătire teoretică și practică într-o profesiune. ◊ etapă eliminatorie într-un concurs, într-o competiție sportivă. 2. titlu obținut în urma trecerii unor examene, a unor probe. 3. (jur.) ă infracțiunii = stabilirea caracterului penal al unei fapte și încadrarea ei în textul de lege. (< califica)
8. [DEX '09] CALIFICA, calific, vb. I. 1. Refl. și tranz. A dobândi sau a face să dobândească un nivel adecvat de pregătire prin însușirea unor cunoștințe și deprinderi de specialitate. 2. Refl. A obține (în urma rezultatelor favorabile) dreptul de a participa la o etapă superioară într-o competiție sau într-o probă sportivă, culturală etc. 3. Tranz. A atribui unei ființe sau unui lucru o anumită calitate; a caracteriza; a numi. – Din fr. qualifier, lat. qualificare.
9. [MDA2] califica [At: COD. PEN. R. P. R. 15 / Pzi: ~ific / E: fr qualifier, lat qualificare ] 1 vt A atribui unei ființe sau unui obiect o anumită calitate. 2 vtr A dobândi sau a ajuta să dobândească un nivel adecvat de pregătire prin însușirea unor cunoștințe și deprinderi de specialitate (împreună cu recunoașterea acestei pregătiri). 3 vr A obține (în urma rezultatelor favorabile) dreptul de a participa la o etapă superioară într-o competiție sau într-o probă sportivă, culturală etc.
10. [MDA2] calificațiune sf vz calificație
11. [MDA2] cualifica v vz califica
12. [CADE] *CALIFICA (-fic) vb. tr. 1 A arăta calitatea, însușirea unei persoane sau unui lucru ¶ 2 A atribui un titlu, o calitate unei persoane [lat.].
13. [CADE] *CALIFICAT adj. 1 p. CALIFICA ¶ ¶ NECALIFICAT ¶ 2 ⚖️ Furt ~, hoție săvîrșită cu circumstanțe agravante.
14. [CADE] *CALIFICAȚIUNE, *CALIFICAȚIE sf. Atribuirea unei calități, unui titlu [lat.].
15. [DEX '98] CALIFICA, calific, vb. I. 1. Refl. și tranz. A dobândi sau a ajuta să dobândească un nivel adecvat de pregătire prin însușirea unor cunoștințe și deprinderi de specialitate (împreună cu recunoașterea oficială a acestei pregătiri). 2. Refl. A obține (în urma rezultatelor favorabile) dreptul de a participa la o etapă superioară într-o competiție sau într-o probă sportivă, culturală etc. 3. Tranz. A atribui unei ființe sau unui lucru o anumită calitate; a caracteriza; a numi. – Din fr. qualifier, lat. qualificare.
16. [DLRLC] CALIFICA, calific, vb. I. 1. Refl. A dobîndi un nivel adecvat de pregătire într-un domeniu de activitate, împreună cu recunoașterea oficială a acestei pregătiri. Se califică la locul de muncă, urmînd și cursurile școlii de calificare de pe șantier. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2659. 2. Refl. A obține dreptul de a concura la o competiție sportivă. Echipa s-a calificat pentru finala cupei R.P.R. de fotbal. 3. Tranz. A arăta existența unei anumite calități la o ființă sau la un lucru; a caracteriza printr-un cuvînt, printr-o denumire.
17. [DLRM] CALIFICA, calific, vb. I. 1. Refl. și tranz. A dobîndi sau a ajuta să dobîndească un nivel adecvat de pregătire într-un domeniu de activitate (împreună cu recunoașterea oficială a acestei pregătiri). 2. Refl. A obține (în urma rezultatelor favorabile) dreptul de a participa la o etapă superioară într-o competiție sau într-o probă sportivă. 3. Tranz. A arăta că o ființă sau un lucru are o anumită calitate; a caracteriza printr-un cuvînt. – Fr. qualifier (lat. lit. qualificare).
18. [DN] CALIFICA vb. I. 1. tr., refl. A dobîndi sau a da cuiva posibilitatea să dobîndească o calificare, un titlu într-un anumit domeniu etc. 2. tr. A fi admis să concureze la o competiție sportivă. 3. tr. A atribui o calitate unei ființe sau unui lucru; a arăta calitatea unui lucru sau a unei persoane; a caracteriza. [P.i. calific. / cf. fr. qualifier].
19. [MDN '00] CALIFICA vb. I. tr., refl. a dobândi, a ajuta pe cineva să dobândească o calificare, un titlu etc. II. refl. a fi admis să concureze la o competiție sportivă. III. tr. a atribui o calitate unei ființe, unui lucru; a caracteriza. (< fr. qualifier, lat. qualificare)
20. [Șăineanu, ed. VI] calificà v. a arăta calitatea unei persoane sau unui lucru.
21. [Scriban] *calífic, a -á v. tr. (mlat. qualífico, -áre). Arăt calitatea uneĭ persoane saŭ unuĭ lucru. Atribuĭ un titlu, un epitet: l-a calificat de „erudit”.
22. [Scriban] *calificațiúne f. (mlat. qualificátio, -ónis). Acțiunea de a califica. – Și -áție și -áre.
23. [DOOM 3] calificare s. f., g.-d. art. calificării; pl. calificări
24. [DOOM 2] calificare s. f., g.-d. art. calificării; pl. calificări
25. [DOOM 3] califica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. calific, 2 sg. califici, 3 califică; conj. prez. 1 sg. să calific, 3 să califice
26. [DOOM 2] califica (a ~) vb., ind. prez. 3 califică
27. [MDO] califica (ind. prez. 3 sg. și pl. califică)
28. [IVO-III] calific.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL