1. [DEX '09] CALEM, calemuri, s. n. (Înv.) Administrație publică; cancelarie. – Din tc. kalem.
2. [MDA2] calem sn [At: ȘIO / Pl: ~uri / E: tc kalem] (Tcî) 1 Administrație publică. 2 Cancelarie.
3. [CADE] ‡CALEM (pl. -emuri) sn. Birou, cancelarie, administrație publică: la ce ~ slujești FIL. [tc. kalem „condeiu” < gr.].
4. [DLRM] CALEM, calemuri, s. n. (Înv.) Administrație publică; cancelarie. – Tc. kalem.
5. [Șăineanu, ed. VI] calem n. 1. biurou, cancelarie: la ce călem slujești? FIL.; 2. administrațiune publică: cumpără mai întâi calemul vinăriciului și al oieritului FIL. [Turc. KALEM, lit. condeiu].
6. [Scriban] calém n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] kalem, trestie, condeĭ, d. vgr. kálamos. V. călimară). Vechĭ. Cancelarie, bĭuroŭ, oficiŭ. Administrațiune publică.
7. [DOOM 3] calem (înv.) s. n., pl. calemuri
8. [DOOM 2] calem (înv.) s. n., pl. calemuri
9. [DER] calem (calemuri), s. n. – Birou, cancelarie. – Mr. calem. Tc. kalem „pană” (Șeineanu, II, 26; Lokotsch 1023; Ronzevalle 135); cf. ngr. ϰαλέμιν, bg. kalem. Sec. XVIII, înv. – Der. calemgiu, s. m. (țesătură orientală, cu ornamente brodate de mînă), din tc. kalem kiari „pictat cu pensula”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL