1. [DEX '09] CĂLDUȚ, -Ă, călduți, -e, adj. Căldicel. – Cald + suf. -uț.
2. [MDA2] călduț, ~ă [At: CALENDARIU (1814), 176/5 / Pl: ~i, ~e / E: cald + -uț] 1-6 a, av Căldicel (1-6). 7 sn Căldurică (1).
3. [CADE] CĂLDUȚ adj. dim. CALD. Abia cald, prea puțin cald, căldicel: apă ~ă.
4. [DLRLC] CĂLDUȚ, -Ă, călduți, -e, adj. Diminutiv al lui cald (1); căldicel. Toți merii grădinilor erau înfloriți și adia dintr-acolo pe un vînt călduț o mireasmă dulce. SADOVEANU, N. F. 38. Era una din cele dinții zile călditțe de primăvară. C. PETRESCU, S. 167. I sepărea că plutește cu plăcere într-o baie călduță.. BART, E. 351. ◊ (Substantivat) [Capra] l-au pus [pe urs] îndată pe cuptori, la călduț. SBIERA, P. 205.
5. [DLRM] CĂLDUȚ, -Ă, călduți, -e, adj. Căldicel. – Din cald + suf. -uț.
6. [DOOM 3] călduț adj. m., pl. călduți; f. călduță, pl. călduțe
7. [DOOM 2] călduț adj. m., pl. călduți; f. călduță, pl. călduțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL