1. [DEX '09] CĂLDURĂ, călduri, s. f. 1. Starea sau gradul de încălzire a unui corp; faptul că un corp posedă o anumită temperatură; senzație produsă de corpurile calde; temperatură ridicată. 2. (Fiz.) Mărime scalară prin care se exprimă transferul de energie între sistemele fizico-chimice sau între diferite părți ale aceluiași sistem în cadrul unei transformări în care nu se efectuează lucru mecanic; p. ext. parte a fizicii care studiază fenomenele termice. ◊ Căldură specifică = căldură necesară ridicării cu un grad Celsius a temperaturii unui gram dintr-un corp. ◊ Căldură animală = energie calorică rezultată în decursul metabolismului pe seama proceselor de oxidare a substanțelor nutritive. 3. (La pl.) Timp călduros, atmosferă fierbinte; vreme toridă. 4. (La pl.) Temperatură ridicată a corpului; febră. 5. Fig. Ardoare, înfocare, patimă. ♦ Afecțiune, amabilitate, prietenie. 6. (La pl.) Perioadă din ciclul sexual în care animalele femele manifestă dorința naturală de a se împerechea. – Lat. pop. caldura.
2. [MDA2] căldură sf [At: COD. VOR. 96 / Pl: ~ri / E: ml *caldura] 1-2 Stare sau grad de încălzire a unui corp. 3 Fapt că un corp are o anumită temperatură. 4 Senzație produsă de corpurile calde (1). 5 (Îoc frig, răcoare) Temperatură ridicată. 6 (Fiz)Mărime scalară prin care se exprimă transferul de energie între sistemele fizico-chimice sau între diferitele părți ale aceluiași sistem în cadrul unei transformări în care nu se efectuează lucru mecanic. 7 (Fiz; pex) Parte a fizicii care studiază fenomenele termice. 8 (Îs) ~ specifică Căldură necesară ridicării cu un grad Celsius a temperaturii unui gram dintr-un corp. 9 (Îs) ~ animală Energie calorică rezultată în decursul metabolismului, pe seama proceselor de oxidare a substanțelor nutritive. 10 (Lpl) Timp călduros. 11 (Lpl) Vreme toridă. 12 (Șlp) Febră. 13 (Îe) A avea ~ la cap A aiura. 14 A intra în ~ A fi apucat. 15 (Fig) Ardoare. 16 Afecțiune. 17 (Lpl) Perioadă din ciclul sexual al animalelor în care femela manifestă dorința (naturală) de a se împerechea Si: rut.
3. [CADE] CĂLDURĂ (pl. -ri) sf. 1 Temperatura ridicată a unui corp: căldura focului ¶ 2 Căldura animală 👉 ANIMAL ¶ 3 ~ specifică 👉 SPECIFIC ~ latentă 👉LATENT ¶ 4 Temperatura produsă prin acțiunea soarelui: căldurile verii; în toiul căldurilor ¶ 5 🩺 Ridicarea temperaturii corpului, în anumite cazuri de boală, febră: bolnavul are ~; îl ia cu ~ ¶ 6 Fig. Înfocare, înflăcărare, ardoare a simțurilor: a se ruga, a scrie, a vorbi, a apăra cu multă ~ [lat. *caldura].
4. [DLRLC] CĂLDURĂ, călduri, s. f. (Mai ales la sg.) 1. Starea sau gradul de încălzire a unui corp (aer, pămînt etc.); temperatură ridicată. La căldură corpurile se dilată. ▭ Și e liniște pe dealuri... Dorm și-arinii de pe maluri Și căldura valuri-valuri Se revarsă. COȘBUC, P. I 222. Era o căldură nesuferită în ziua aceea. VLAHUȚĂ, O. AL. II Gerilă se întindea de căldură. CREANGĂ, P. 251 Lucea luna cu lumina Și soarele cu căldura. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 513. ◊ (Poetic) Avea în glas căldura-amiezii; De viață mult îi era dor. PORUMBACU, A. 10. 4 ♦ (La pl.) Timp călduros, atmosferă fierbinte. Au început căldurile. ♦ (Fiz.) Formă de mișcare a materiei care se poate exprima în unități de energie sau în calorii. Căldură de evaporare. Căldură de dizolvare. Căldură specifică = cantitatea de căldură necesară pentru a ridica cu un grad temperatura unui gram dintr-un corp. Căldură animală V. animal2. Căldură atomică = produsul dintre greutatea atomică și căldura specifică a unui corp. ♦ (Mai ales la pl.) Temperatură ridicată a corpului; febră. Avea călduri și se întorcea cînd pe dreapta, cînd pe stînga. BASSARABESCU, V. 45. ♦ (Mai ales la pl.) Senzație de căldură care însoțește anumite stări emotive. Ea-mi sare-n drum, că doară-doară M-apuc să-i spun o vorbă-n poară; Și dacă tac, îi vin călduri Să moară. COȘBUC, P. I 128. 2. Fig. Ardoare, înfocare, patimă. Punea în toate... aceeași căldură a sufletului. IBRĂILEANU, A. 132. Rada, cînd o vezi, te fură Cu necontenitul zîmbet Și cu-a vorbelor căldură. COȘBUC, P. I 95. Pare că îl dojenește cînd șoptește cu căldură. EMINESCU, O. I 154. Ș-așa cînta cu căldură, De stă Oltul și nu cură. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 106. 3. Fig. Afecțiune, amabilitate, prietenie. Multă căldură pentru Anculia nu simțeau în inimă. DUMITRIU, V. L. 33.
5. [DLRM] CĂLDURĂ, călduri, s. f. 1. Starea sau gradul de încălzire a unui corp; temperatură ridicată. ♦ (La pl.) Timp călduros, atmosferă fierbinte. ♦ (Fiz.) Formă de mișcare a materiei care se poate exprima în unități de energie sau în calorii. ♦ (La pl.) Temperatură ridicată a corpului; febră. 2. Fig. Ardoare, înfocare, patimă. ♦ Afecțiune, amabilitate, prietenie. – Lat. *caldura.
6. [Șăineanu, ed. VI] căldură f. 1. starea corpului cald și sensațiunea ce produce; 2. temperatura mai mult sau mai puțin ridicată a atmosferei; 3. fig. ardoare, zel mare: vorbește, se roagă cu multă căldură.
7. [Scriban] căldúră f., pl. ĭ (d. cald). Calitatea de a fi cald, cum e focu saŭ corpu omuluĭ în raport cu gheața. Fig. Ardoare: căldura lupteĭ. Afabilitate: a primi pe cineva cu căldură. A fi în căldurĭ (vorbind de vite), a fi în ardoare sexuală. V. călîŭ.
8. [CADE] CĂLDURICĂ sf. familiar dim. CĂLDURĂ: după baie... l-am culcat la ~ CAR..
9. [DOOM 3] căldură s. f., g.-d. art. căldurii; pl. călduri
10. [DOOM 2] căldură s. f., g.-d. art. căldurii; pl. călduri
11. [DER] căldură (călduri), s. f. – 1. Stare de încălzire a unui corp. – 2. Însuflețire, patimă, înflăcărare. – 3. Febră. – 4. Libido, perioadă de împerechere. – 5. (Arg.) Sîni, țîțe. – 6. (Arg.) Vestă, haină. Mr. căldură. Lat. *caldūra (Pușcariu 261; REW 1505; Candrea-Dens., 230; DAR); a cărui existență se confirmă prin it. caldura, prov. kaudüro. Cf. cald, scălda. – Der. călduros, adj. (care păstrează căldura, fierbinte, sufocant; arzător, înflăcărat; însuflețit, în călduri).
12. [Onomastic] CĂLDURĂ, Chivu (P Bor 54), < subst.
13. [Argou] căldură, călduri s. f. (intl.) buzunarul interior al unui sacou, palton etc.
14. [Argou] a doua la căldură expr. (intl.) buzunarul interior al unui sacou.
15. [Argou] a fi în călduri expr. (pop.) 1. (d. mamiferele femele) a fi în perioada propice rutului. 2. (d. oameni) a se excita, a dori să facă dragoste.
16. [Argou] a-l lua / a o lua cu călduri expr. (er., pop.) a se excita, a dori să facă dragoste
17. [Argou] a-l trece / a o trece căldurile expr. (pop., er.) a se excita, a dori să facă dragoste.
18. [Argou] prima la căldură expr. (intl.) buzunarul interior al unei veste.
19. [DAS] CĂLDURĂ. Subst. Căldură, căldurică (fam.), căldură tropicală, fierbințeală, soare, arșiță, strapaț (reg.), dogoare, dogoreală, caniculă, vipie (reg.), zăduf, zăpușeală, zăpuc (reg.), năplăială (reg.), văpaie (fig.), jar (fig.); năbușeală (pop.), nădușeală, înădușeală (reg.), toropeală, năduf (pop.). Termo- (termodinamică; termoelectricitate; termologie; termometru etc.). Adj. Cald, căldicel (dim.), căldișor, călduț, călduros, încins, fierbinte, fierbincior (pop.), dogoritor, aprins, arzător, canicular, torid (livr.), zăpușitor (pop.), zăpușit (pop.), înăbușitor, năbușitor (pop.), toropitor, sufocant (fig.), zădufos (rar); zăpușit (pop.), înăbușit, dogorît, bătut de soare, înfierbîntat, ars, pîrlit, toropit. Termo- (termogen; termodinamic; termostabil etc.). Termic. Vb. A fi cald, a se sufoca, a muri de căldură, a se topi de căldură, a fierbe, a arde, a fi lac de sudoare; a se încălzi, a se înfierbînta, a înăduși (reg.), a năduși (pop.), a dogorî,a pîrli, a pîrjoli. A încălzi, a zăpuși (pop.), a frige, a înfierbînta, a încinge, a arde, a văpăi (înv.). A termofica. V. fierbere, foc, recipient.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL