1. [DEX '09] CALCAVURĂ, calcavuri, s. f. (Glumeț) Bătaie; palmă; p. ext. dojană. – Et. nec.
2. [CADE] CALCAVURĂ (pl. -uri) sf. 1 🔧 Cureaua cu care cizmarul ține strînsă pe genunchiu încălțămintea la care lucrează ¶ 2 pop. Bătaie, trînteală: în loc de bucate, îți mînca o ~ de cele tătărești ALECS..
3. [DLRLC] CALCAVURĂ, calcavuri, s. f. (Glumeț; în legătură cu verbele «a da», «a trage», «a mînca») Bătaie, (lovitură de) palmă; p. ext. dojana. Zmeul trase fetei... o calcavură, de auzi cîinii în Giurgiu. ISPIRESCU, L. 262. În loc de bucate, îți mînca o calcavură de cele tătărești. ALECSANDRI, T. 669.
4. [DLRM] CALCAVURĂ, calcavuri, s. f. (Glumeț) Bătaie; palmă; p. ext. dojană.
5. [Șăineanu, ed. VI] calcavură f. 1. cursă de prins vânat; 2. Mold. cureaua cu care cismarul ține lucrul strâns de genuchi; 3. fam. trânteală: i-a tras o calcavură. [Origină necunoscută].
6. [Scriban] calcavúră f. pl. ĭ (probabil turc. Cp. cu paceavură, tavatură). Cureaŭa cu care cizmaru ține strînsă pe genuchĭ încălțămintea la care lucrează. Fig. Fam. Trînteala (bătaĭe) orĭ mustrare aspră: ĭ-a tras o calcavură.
7. [MDA2] călcavură sf vz calcavură
8. [DOOM 3] calcavură (rar) s. f., g.-d. art. calcavurii; pl. calcavuri
9. [DOOM 2] calcavură (rar) s. f., g.-d. art. calcavurii; pl. calcavuri
10. [DER] calcavură (calcavuri), s. f. – 1. Curea cu care cizmarii fixează pantofii cînd îi repară. – 2. Bătaie. Tc. kalk vur (Iogu, GS, VI, 386).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL