1. [DEX '09] CĂLĂUZITOR, -OARE, călăuzitori, -oare, adj. Care călăuzește, care îndrumează; îndrumător. [Pr.: -lă-u-] – Călăuzi + suf. -tor.
2. [MDA2] călăuzitor, ~oare a [At: VINTILĂ, O. 32 / Pl: ~i, ~oare / E: călăuzi] 1 Care conduce pe cineva pe un drum. 2 Care îndrumă.
3. [CADE] CĂLĂUZITOR I. adj. verb. CĂLĂUZI. Care călăuzește. II. sm. Cel ce călăuzește, călăuză, se lăsa purtat... de pasul hotărît și neostenit al ~ului DEM..
4. [DLRLC] CĂLĂUZITOR, -OARE, călăuzitori, -oare, adj. Care călăuzește, care îndrumează. Istoria a încredințat Partidului Comunist al Uniunii Sovietice un rol de cinste, rolul de far călăuzitor al mișcării comuniste mondiale, rolul de primă și cea mai puternică brigadă de șoc, de brigadă de șoc conducătoare a mișcării revoluționare internaționale. GHEORGHIU-DEJ, C. XIX 60. Frate partid, cum îți simt inima alături de-a mea, Cum văd de bine călăuzitoarea stea! VINTILĂ, O. 32. – Pronunțat: -lă-u-.
5. [DLRM] CĂLĂUZITOR, -OARE, călăuzitori, -oare, adj. Care călăuzește, care îndrumează. – Din călăuzi + suf. -(i)tor.
6. [DOOM 3] călăuzitor (desp. -lă-u-) adj. m., pl. călăuzitori; f. sg. și pl. călăuzitoare
7. [DOOM 2] călăuzitor (-lă-u-) adj. m., pl. călăuzitori; f. sg. și pl. călăuzitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL