1. [DEX '09] CALAICAN s. n. Denumire populară dată sulfatului de fier, de culoare verde când este cristalizat, solubil în apă, folosit ca dezinfectant, colorant, în tăbăcărie și împotriva dăunătorilor în agricultură. [Var.: calacan, călacan s. n.] – Din ngr. kalakánthi.
2. [CADE] CALAICAN sbst. 💎 Sulfat fieros, de coloare verde când e cristalizat, numit și „vitriol verde” se întrebuințează la prepararea cernelii și ca desinfectant [calacan].
3. [DEX '98] CALAICAN s. n. Denumire populară dată sulfatului de fier, de culoare verde când este cristalizat, solubil în apă, întrebuințat ca dezinfectant, colorant, în tăbăcărie și împotriva dăunătorilor din agricultură. [Var.: calacan, călacan s. n.] – Din ngr. kalakánthi.
4. [DLRLC] CALAICAN s. n. Sulfat feros, de culoare verde cînd e cristalizat, întrebuințat la colorat, iar în medicina populară ca dezinfectant; chiclaz. Matache fusese uns pe mîni cu calaican. CARAGIALE, la TDRG. – Pronunțat: -lai-. – Variante: călacan (CREANGĂ, A. 82), calacan (CONTEMPORANUL, I 165) s. n.
5. [DLRM] CALAICAN s. n. Sulfat feros, de culoare verde cînd este cristalizat, întrebuințat ca dezinfectant și colorant. [Pr.: -lai-. – Var.: calacan, călacan s. n.] – Ngr. kalaháni.
6. [Șăineanu, ed. VI] calaican n. sulfat de fier (Mold. călăcan): hârbul cu călăcan. CR. [Gr. mod. KALAKANTHI (= gr. vechiu hálkanthon).
7. [Scriban] calaĭcán, V. calacan.
8. [DEX '09] CALACAN s. n. v. calaican.
9. [DEX '09] CĂLACAN s. n. v. calaican.
10. [MDA2] călacan sms vz calaican
11. [MDA2] călăcan sms vz calaican
12. [CADE] ❍CALACAN, CĂLACAN, CĂLĂCAN sbst. Mold. Bucov. = CALAICAN: fierbi coajă de arin... fără calacan și moi călepele VOR.; hîbul cu călacan și tot ce trebue unui ciubotar CRG. [ngr. χαλαχάνθι].
13. [Șăineanu, ed. VI] călăcan n. Mold. V. calaican.
14. [Scriban] calacán n. (ngr. kalaháni, d. vgr. hálkanthon; sîrb. kalakan. Mold. Sulfat de fer, verziŭ la coloare. – În Munt. calaĭcan.
15. [DOOM 3] calaican (reg.) (desp. -lai-) s. n.
16. [DOOM 2] calaican (-lai-) s. n.
17. [MDO] calaican (3 sil.)
18. [DER] calaican s. m. – Sulfat de fier. – Var. calacan, călăcan. Ngr. ϰαλαχάνι (DAR), cf. sb. kalakan. – Der. calaicănit, adj. (vopsit în verde).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL