1. [DEX '09] CAIS, caiși, s. m. Arbore fructifer din familia rozaceelor, cu flori albe cu nuanțe roz, care apar înaintea frunzelor, cultivat pentru fructele sale (Armeniaca vulgaris). – Din caisă (derivat regresiv).
2. [MDA2] cais sm [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG. / A: cais / P: ca-is / Pl: ~își / E: drr caisă] 1 Pom fructifer din familia rozaceelor, cu flori albe cu nuanțe roz, care apar înaintea frunzelor, cultivat pentru fructele sale Si: (reg) caisin (1), caisină (2), (Trs) măgdălan, tenghere, tinghirel (Armeniaca vulgaris). 2 (îc) ~-sălbatic, ~-păsăresc Migdal (2) pitic (Amygdalus nana). 3 (Înv; îc)" -pastramă Pastramă (de vacă) de cea mai bună calitate.
3. [CADE] CAIS sm. 🌿 Pom fructifer, originar din China și importat din Armenia în Europa; produce niște fructe foarte gustoase, numite „caise” (Prunus armeniaca) (🖼 724) [ngr. < tc.].
4. [DEX '98] CAIS, caiși, s. m. Pom fructifer din familia rozaceelor, cu flori albe cu nuanțe roz, care apar înaintea frunzelor, cultivat pentru fructele sale (Armeniaca vulgaris). – Din caisă (derivat regresiv).
5. [DLRLC] CAIS, caiși, s. m. Arbore fructifer din familia rozaceelor, originar din Asia, cultivat pentru fructele sale (Primus armeniaca). Țara noastră... Da, frumoasă e, nimic de zis; Parc-o simți, aici, lîngă fereastră, Adunată-n floarea de cais. FRUNZĂ, în POEZ. N. 236. ◊ (Poetic) Caișii ascultă Cu flori la urechi. LESNEA, C. D. 99. Caișii zîmbesc sub ninsori. MACEDONSKI, O. I 225.
6. [DLRM] CAIS, caiși, s. m. Arbore originar din Asia, cultivat pentru fructele sale (Prunus armeniaca). – Ngr. kaisi.
7. [Șăineanu, ed. VI] cais m. pom scurt din clasa rozaceelor, originar din Azia (Armenia), încolțește în climele temperate (Prunus armeniaca). [Turc. KAISI, printr’un intermediar grec modern.
8. [Scriban] caís m. (d. caisă). Munt. vest Zarzăr. Munt. est. Mold. Zarzăr care face poame cu sîmburele dulce și mult maĭ marĭ de cît zarzărele. – În Olt. cáis.
9. [MDA2] caiș sn vz caiuș
10. [MDA2] caiuș sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 453 / 7 / V: caiș, căiuș / P: ca-iuș / Pl: ~uri / E: tc cayş] (Tcm) 1 Curea. 2 (Spc) Arcan de curea. 3 (Îf caiș) Parte a plugului nedefinită mai îndeaproape.
11. [MDA2] căiuș sn vz caiuș
12. [CADE] ❍CAISÎN sm. Băn. 🌿 = CAIS.
13. [DOOM 3] cais s. m., pl. caiși
14. [DOOM 2] cais s. m., pl. caiși
15. [DER] cais (caiși), s. m. – Pom fructifer. Tc. kayisi (Roesler 594; Șeineanu, II, 76; Lokotsch 1012; Meyer 173; Ronzevalle 130); cf. ngr. ϰαϊσί, alb. kais, bg., sb. kaisija. Cuvîntul tc. provine la rîndul său din gr. ϰασσία. – Der. caisă, s. f. (fruct de cais); caisiu, adj. (de culoarea caisei); caisînă, s. f. (Banat, caisă), din mag. kajszin (Candrea).
16. [GER] cais În BL, VII (1939), p. 125, am explicat pronunțarea ca-is cu diereză și cu accentul pe î, prin influența lui cais, pe care romînii nu l-au putut pronunța comod într-o singură silabă și cu accentul pe a. Wendt, p. 151, explică pronunțarea ca-is prin turc. kayası, cu suprimarea lui i final, luat greșit drept articol. Ce fel de articol -i, sau mai bine zis -î, și încă accentuat ? Ce ar fi trebuit să devină turc. kayısı, în romînește ne-o arată clar cuvintele ca șapcaliu < turc. șapkalı. | Ce au cunoscut romînii mai întâi, pomul sau fructul ? Mi se pare neîndoios că pe cel de-al doilea, în care caz, după ce s-a împrumutat femininul caisă, s-a format masculinul cais, după modelul clar furnizat de cireașă/cireș, prună/prun, vișină/vișin ș.a.m.d. Terminația -ă pentru fruct, cum și retragerea accentului de pe această terminație pare tot ce poate fi fi mai natural. Se pune însă întrebarea : explicația pe care o dau acum nu vine în contradicție cu cea pe care am dat-o în 1939 ? Nu neapărat. Nu mi se pare greu să admitem că o pereche de substantive cum sînt cais/caisă se pot ușor influența rînd pe rînd unul pe celălalt. Dacă pornim de la ca'isă pentru a forma pe ca'is, iar acesta devine apoi cai's, nimic nu ne împiedică să presupunem că la rîndul său, numele pomului a influențat pe ca'isă și nu l-a transformat în cai'să.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL