1. [DEX '09] CAICEL, caicele, s. n. Diminutiv al lui caic. [Pr.: ca-i-] – Caic + suf. -el.
2. [MDA2] caicel sn [At: TEODORESCU, P. P. 565 / Pl: ~e / E: caic + -el] 1-4 (Șhp) Caic (1-2) (mic).
3. [DEX '98] CAICEL, caicele, s. n. Diminutiv al lui caic. [Pr.: ca-i-] – Caic + suf. -el.
4. [DLRLC] CAICEL, caicele, s. n. Diminutiv al lui caic. Foaie verde ș-o lalea, Caicelul se zărea Și pe Dunăre-mi venea. TEODORESCU, P. P. 562. Caicelul lui oprit, De salcie priponit. TEODORESCU, P. P. 565. – Pronunțat: ca-i-.
5. [DLRM] CAICEL, caicele, s. n. Diminutiv al lui caic.
6. [DOOM 3] caicel (rar) (desp. ca-i-) s. n., pl. caicele
7. [DOOM 2] caicel (rar) (ca-i-) s. n., pl. caicele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL