1. [MDA2] căhui1 sm [At: DA ms / Pl: ~ / E: nct] Poreclă pentru un om prea înalt.
2. [MDA2] căhui2, ~ie a [At: I. CR. II, 277 / Pl: ~i, ~ii / E: nct] Nebun.
3. [Scriban] căhúĭ, V. tehuĭ.
4. [MDA2] tehui2, ~ie a [At: CONTEMPORANUL, I, 634 / V: (reg) tăh~, terh~, tih~ / Pl: ~ / E: ns cf mg tahonya] (Reg) 1 Zăpăcit. 2 (D. oi) Căpiat2 (1).
5. [Scriban] tehúĭ, tihúĭ și căhúĭ, -úĭe adj., pl. m. și f. uĭ (cp. cu ung. tahonja, trîndav, și cu rom. haĭhuĭ). Est. Zăpăcit, năuc, nebun. – În Trans. terhuĭ și năhuĭ, în Suc. și Bucov. tăhuĭ. Forma căhuĭ în Nț. (rev. I. Crg. 2, 277) și’n sudu Mold. În Cov. și cheahuĭ (ea dift.), în Munt. cărăúĭ. V. și zblehuĭat.
6. [DAR] căhui, căhuie, căhui, adj. (înv.; reg.) tulburare la minte, năuc, nebun.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL