1. [DEX '09] CADUC, -Ă, caduci, -ce, adj. Lipsit de trăinicie; șubred, pieritor. ♦ (Despre frunze, flori etc.) Care cade înainte de vreme sau în fiecare an. ♦ (Despre acte cu valoare juridică) Care nu (mai) are putere legală. – Din fr. caduc, lat. caducus.
2. [MDA2] caduc, ~ă a [At: HAMANGIU, C. C. 217 / Pl: ~uci, ~uce / E: fr caduc, lat caducus] 1 Lipsit de trăinicie Si: șubred, pieritor 2 (D. frunze, flori etc.) Care cade înainte de vreme. 3 (D. frunze, flori) Care cade în fiecare an. 4 (D. acte cu valoare juridică) Care nu (mai) are putere legală.
3. [CADE] *CADUC adj. 1 Care stă să cadă, șubred ¶ 2 ⚖️ Fără valoare (vorb. de un testament) ¶ 3 🌿 Se zice de frunzele ce cad în fie-care an [fr.< lat.].
4. [DEX '98] CADUC, -Ă, caduci, -ce, adj. Lipsit de trăinicie; șubred, pieritor. ♦ (Despre frunze, flori etc.) Care cade înainte de vreme; care cade în fiecare an. ♦ (Despre acte cu valoare juridică) Care nu (mai) are putere legală. – Din fr. caduc, lat. caducus.
5. [DLRLC] CADUC, -Ă, caduci, -e, adj. Lipsit de trăinicie, șubred; menit pieirii. ♦ (Jur.; despre un act, în special despre dispoziții testamentare, donații etc.) Care nu poate fi pus în aplicare, care nu (mai) are putere legală (din cauza schimbării condițiilor).
6. [DLRM] CADUC, -Ă, caduci, -ce, adj. Lipsit de trăinicie; șubred, pieritor. ♦ (Despre frunze, flori etc.) Care cade înainte de vreme; care cade în fiecare an. ♦ (Despre acte cu valoare juridică) Care nu (mai) are putere legală. – Fr. caduc (lat. lit. caducus).
7. [DN] CADUC, -Ă adj. Trecător; netrainic, șubred. ♦ (Bot.; despre un organ) Care cade spontan înainte de vreme sau anual. ♦ (Despre legate, donații etc.) Care nu (mai) are putere legală. [< fr. caduc, cf. lat. caducus].
8. [MDN '00] CADUC, -Ă adj. 1. lipsit de trăinicie, șubred; (p. ext.) învechit, depășit, perimat. 2. (despre organe vegetale) care cade în fiecare an; care cade înainte de vreme; (despre formațiuni cornoase la animale) care cade periodic. 3. (despre legate, donații) care nu mai are putere legală. (< fr. caduc, lat. caducus)
9. [Șăineanu, ed. VI] caduc a. 1. doborît de vârstă: gloata de tineri și caduci [A].; 2. Jur. legat sau donațiune care rămâne fără efect: dacă un legatar moare înaintea testatorului, legatul devine caduc; 3. Bot care se desface de sine, care cade iute: frunze caduce.
10. [Scriban] *cadúc, -ă adj., pl. f e (lat. cadúcus, d. cádere, a cădea). Supus căderiĭ, căzător: dințiĭ de lapte-s caducĭ. Trecător, slab, șubred: Fericirea e caducă. Slab, bătrîn: bătrîn caduc. Jur. Legat caduc, anulat p. vițiŭ de formă, incapacitate, refuz orĭ moarte.
11. [DOOM 3] caduc adj. m., pl. caduci; f. caducă, pl. caduce
12. [DOOM 2] caduc adj. m., pl. caduci; f. caducă, pl. caduce
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL