1. [DEX '09] CĂCIULIRE, căciuliri, s. f. Faptul de a se căciuli; căciuleală, ploconire. – V. căciuli.
2. [MDA2] căciulire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: căciuli] 1 Ploconire în fața cuiva Si: căciuleală (1). 2 Rugăminte umilă Si: căciuleală (2).
3. [DLRLC] CĂCIULIRE, căciuliri, s. f. Faptul de a se căciuli; ploconire.
4. [DLRM] CĂCIULIRE, căciuliri, s. f. Faptul de a se căciuli; ploconire.
5. [DEX '09] CĂCIULI, căciulesc, vb. IV. Refl. A se ploconi în fața cuiva spre a obține ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca. – Din căciulă.
6. [MDA2] căciuli vr [At: GHICA, S. 664 / Pzi: ~lesc / E: căciulă] 1 A se ploconi în fața cuiva pentru a obține ceva. 2 A cere ceva cu umilință.
7. [CADE] CĂCIULI (-ulesc) vb. refl. 1 A-și scoate căciula înaintea cuiva, făcîndu-i plecăciuni, a se ploconi: toți i se căciulesc, toți îi sînt prieteni și neamuri RET. ¶ 2 A se umili înaintea cuiva, rugîndu-se pentru a obține ceva: mi-a trebuit... să mă căciulesc pe la toate autoritățile civile și militare I. -GH..
8. [DLRLC] CĂCIULI, căciulesc, vb. IV. Refl. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «la» sau «înaintea») A se ploconi în fața cuiva spre a obține ceva, a cere ceva în chip umil; a se pleca. Voind să văd pe Alexandrescu la spătărie, unde era închis, mi-a trebuit să alerg o săptămînă să mă căciulesc pe la toate autoritățile civile și militare, de la dorobanț pînă la vornicul cel mare. GHICA, S. 664. Decît să mă căciulesc, Mai bine să haiducesc! ALECSANDRI, P. P. 160.
9. [Șăineanu, ed. VI] căciuli v. 1. a-și scoate căciula, a face plecăciuni; 2. fig. a se umili (spre a obține ceva).
10. [Scriban] căcĭulésc (mă) v. refl. Îmĭ scot căcĭula. Fig. Mă umilesc înaintea cuĭva.
11. [DOOM 3] căciulire s. f., g.-d. art. căciulirii; pl. căciuliri
12. [DOOM 2] căciulire s. f., g.-d. art. căciulirii; pl. căciuliri
13. [DOOM 3] căciuli (a se ~) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă căciulesc, 3 sg. se căciulește, imperf. 1 sg. mă căciuleam; conj. prez. 1 sg. să mă căciulesc, 3 să se căciulească; imper. 2 sg. afirm. căciulește-te; ger. căciulindu-mă
14. [DOOM 2] !căciuli (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se căciulește, imperf. 3 sg. se căciulea; conj. prez. 3 să se căciulească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL