1. [DEX '09] CACEALMA, cacealmale, s. f. (La jocul de cărți) Inducere în eroare a adversarului, dându-i impresia că ai cărți mai bune decât ale lui. ♦ P. gener. Păcăleală, înșelăciune. – Din tc. kaçırma.
2. [MDA2] cacealma sf [At: CARAGIALE, S. n. 28 / V: (înv) ~arma / Pl: ~le / E: tc kaçirma] 1 (Îf cacearma) Contrabandă. 2 Marfa de contrabandă. 3 (La jocul de cărți) Inducere în eroare a adversarului, căruia îi lași impresia că ai cărți mai bune decât ale lui. 4 (Pgn) Păcăleală.
3. [DEX '98] CACEALMA, cacealmale, s. f. (La jocul de cărți) Inducere în eroare a adversarului, căruia îi lași impresia că ai cărți mai bune decât ale lui. ♦ P. gener. Păcăleală, înșelăciune. – Din tc. kaçirma
4. [DLRLC] CACEALMA, cacealmale, s. f. (La jocul de cărți) Faptul de a simula că ai cărți bune, cu scopul de a cîștiga cu o carte mai slabă decît a adversarului. Pîndea să prindă cacealmalele lui Victor, măcar că se cunosc de-o poștă. C. PETRESCU, S. 108. Numa de nu ne-ar bate o dată toba cu atîtea cacealmale! CARAGIALE, O. II 226. ♦ Fig. Păcăleală, înșelăciune, bluf. ◊ Expr. A trage (cuiva) o cacealma = a înșela, a prosti (pe cineva). A umbla cu cacealmale = a umbla cu păcăleli, cu înșelăciuni.
5. [DLRM] CACEALMA, cacealmale, s. f. (La jocul de cărți) Faptul de a simula că ai cărți bune, spre a intimida pe adversar și a cîștiga apoi cu o carte mai slabă decît a aceluia. ♦ Fig. Păcăleală, înșelăciune. – Tc. kaçirma
6. [Șăineanu, ed. VI] cacealmà f. șiretlic: numai de nu ne ar bate capul cu atâtea caciarmale. CAR. [Și cacearma = turc. KAČYRMA, stratagemă, contrabandă].
7. [Scriban] cacealmá și (maĭ vechĭ) -rmá și -irmá (ea dift.) f. (turc. kačyrma, stratagemă, contrabandă. Cp. cu cataramă). La jocu de cărțĭ, stratagemă pin care te prefacĭ că aĭ cărțĭ bune ca să-l înșelĭ pe adversar.
8. [DOOM 3] cacealma s. f., art. cacealmaua, g.-d. art. cacealmalei; pl. cacealmale
9. [DOOM 2] cacealma s. f., art. cacealmaua, g.-d. art. cacealmalei; pl. cacealmale, art. cacealmalele
10. [DER] cacealma (cacealmale), s. f. – Înșelăciune, subterfugiu la anumite jocuri cu cărți, constînd în a induce in eroare adversarul asupra valorii cărților avute. Tc. kaçurmak „a alunga” (Popescu-Ciocănel 18), întrucît se adoptă această tactică pentru a-l dezorienta pe adversar și a-l obliga să se retragă. Mai puțin sigur este etimonul lui Șeineanu, III, 24 (tc. kaçirma, „contrabandă”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL