Definiție și ce înseamnă buzoian

1. [DEX '09] BUZOIAN, -Ă, buzoieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din municipiul sau județul Buzău. 2. Adj. Care aparține municipiului sau județului Buzău ori buzoienilor (1), referitor la municipiul ori județul Buzău sau la buzoieni. [Pr.: -zo-ian] – Buzău (n. pr.) + suf. -an.

2. [MDA2] buzoian, ~ă [At: IORGA, L. R. 216 / V: ~zăian / Pl: ~ieni, ~iene / E: Buzău + -ean] 1-4 smf, a (Persoană) care face parte din populația municipiului (sau județului) Buzău. 5-8 smf, a (Om) originar din municipiul (sau județul) Buzău. 9-10 sm (Lpl) Populația care locuiește în municipiul (sau județul) Buzău. 11-12 a Care aparține municipiului (sau județului) Buzău. 13-14 a Care aparține buzoienilor (9-10). 15-16 a Privitor la municipiul (sau județul) Buzău. 17-18 a Privitor la buzoieni (9-10). 19-20 a Care provine din municipiul (sau județul) Buzău.

3. [DEXI] buzoian, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. Persoană care face parte din populația de bază a orașului sau a județului Buzău ori este originară de acolo; (la pl. m.) locuitorii Buzăului. 2 adj. Care aparține Buzăului sau buzoienilor, care se referă la Buzău sau la buzoieni; originar din Buzău. Lucrările romanești ieșite de subt teascul buzoian (IORGA). • pl. -ieni, -iene. /nm. pr. (oraș în România) Buzău + -ian.

4. [DEX '98] BUZOIAN, -Ă, buzoieni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul sau județul Buzău. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul sau județul Buzău. [Pr.: -zo-ian] – Buzău (n. pr.) + suf. -an.

5. [MDA2] buzăian, ~ă smf vz buzoian

6. [DOOM 3] buzoian adj. m., s. m., pl. buzoieni; adj. f. buzoiană, pl. buzoiene

7. [DOOM 2] buzoian adj. m., s. m., pl. buzoieni; adj. f. buzoiană, pl. buzoiene

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] EMASCULA, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. […]
1. [MDA2] emasculare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~lări / E: emascula] 1 Castrare. 2 […]
1. [MDA2] emasculat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: emascula] Emasculare (1). […]
1. [DEX '09] EMASCULAȚIE, emasculații, s. f. (Rar) Castrare. ♦ Impotență. – Din fr. émasculation. […]
[Scriban] *ematítă f., pl. e (vgr. aimatites, [subînț. lithos, peatră], d. ῾aîma, sînge. V. matostat). […]
[D.Religios] Emaus, sat departe de Ierusalim, la c. 60 de stadii, pe drumul căruia Iisus […]
1. [DEX '09] EMBARGO, embargouri, s. n. 1. Interzicere de către un stat a exportului […]
[DCR2] embargonaut s. m. (formație glumeață) Contrabandist (cu benzină) din perioada embargoului asupra Iugoslaviei ◊ […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro