1. [MDA2] buturiș sn [At: RĂDULESCU-CODIN, I. 45 / Pl: ~uri / E: butură + -iș] Loc plin de buturi și de lemne aflate în dezordine.
2. [CADE] BUTURIȘ sn. Loc plin de butuci și de lemne aruncate în neorînduială R. -COD. [butură].
3. [DLRM] BUTURIȘ, buturișe, s. n. (Reg.) Loc plin de butuci. – Din butură + suf. -iș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL