1. [MDA2] busurman sm [At: SIMION DASC., ap. LET. I, 101 / Pl: ~i / E: rs бусурман] (Înv; Mol) Musulman.
2. [DEXI] busurman s.m. (reg.; înv.) Musulman. Turcii-și zic busurmani (SIM. D.). • pl. -i. /<rus. бусурман.
3. [CADE] ‡BUSURMAN sm. = MUSULMAN [rus.].
4. [Scriban] busurmán V. musulman.
5. [Scriban] *musulmán, -ă s. și adj. (turc. musulman și busurman, d. pers. müsülman, care vine d. ar. muslim, pl. muslimin; ngr. musulmános; rus. busurmán; fr. musulman). Mohametan (ca Arabiĭ, Turciĭ ș. a.). – Vechĭ busurman, -ancă (subst.)
6. [DER] busurman (-nă), adj. – Mahomedan. Sl. busromanŭ (› rus. busurman). Cuvînt înv., înlocuit actualmente de dubletul musulman < fr. musulman.
7. [DLRLV] BUSURMAN s.m. (Mold.) Musulman, mahomedan. Turcii-și zic busurmani, adică tăiați împrejur sau credincioși. URECHE. Iar tu, vezi Doamne, ești busurman, și nu știi nimică. NECULCE; cf. CANTEMIR, HR. Etimologie: rus. busurman.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL