1. [DEX '09] BUȘITURĂ, bușituri, s. f. Bușeală. – Buși2 + suf. -tură.
2. [MDA2] bușitură sf [At: ALECSANDRI, T. 1761 / Pl: ~uri / E: buși + -itură] Bușeală.
3. [DEXI] bușitură s.f. Bușeală. Numai eu știu cîte bușituri am mîncat (ALECS.). • pl. -i. /buși2 + -tură.
4. [CADE] BUȘITURĂ (pl. -turi) sf. Faptul de a buși, lovitură cu pumnul, ghiont; împunsătură: numai eu știu cîte bușituri am mîncat ALECS..
5. [DLRLC] BUȘITURĂ, bușituri, s. f. Lovitură, izbitură, ghiontire. Abia au ieșit, bucșită de ghionturi și de bușituri, cu mare greu. SBIERA, P. 127. Numai eu știu cîte bușituri am mîncat. ALECSANDRI, T. I 172.
6. [DLRM] BUȘITURĂ, bușituri, s. f. Bușeală. – Din buși2 + suf. -(i)tură.
7. [Șăineanu, ed. VI] bușitură f. lovitură cu pumnul: câte bușituri am mâncat AL.
8. [Scriban] bușitúră f. Acțiunea de a buși o dată saŭ modu de a buși.
9. [DOOM 3] bușitură s. f., g.-d. art. bușiturii; pl. bușituri
10. [DOOM 2] bușitură s. f., g.-d. art. bușiturii; pl. bușituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL