1. [DEX '09] BURUIENOS, -OASĂ, buruienoși, -oase, adj. (Despre un loc) Năpădit de buruieni; unde cresc multe buruieni. ♦ Fig. (Despre stil, vorbire) Stufos, încâlcit; neîngrijit, vulgar. – Buruiană + suf. -os.
2. [MDA2] buruienos, ~oasă a [At: I. IONESCU, M. 345 / Pl: ~oși, ~oase / E: buruiană + -os1] Care este plin de buruieni.
3. [DEXI] buruienos, -oasă adj. (despre locuri, terenuri) Năpădit de buruieni; unde cresc multe buruieni. Pămîntul, fiind buruienos, cultivatorii prășesc de două ori (IONESCU). ♦ Fig. (despre stil, vorbire) Stufos, încîlcit; liber, neîngrijit; vulgar. A scris un roman cam buruienos. ∆ (adv.) Vorbește buruienos. • sil. -ru-ie-. pl. -oși, -oase. /buruiană + -os.
4. [CADE] BURUIENOS adj. 🌿 Plin de buruieni: Ard movili buruienoase, scoțînd fumuri cenușii ALECS..
5. [DLRLC] BURUIENOS, -OASĂ, buruienoși, -oase, adj. (Despre un teren) Favorabil dezvoltării buruienilor, năpădit de buruieni. Pămîntul, fiind buruienos, cultivatorii prășesc de două ori și tot rămîn buruieni nestîrpite. I. IONESCU, M. 345.
6. [DLRM] BURUIENOS, -OASĂ, buruienoși, -oase, adj. (Despre un loc) Năpădit de buruieni; favorabil creșterii buruienilor. – Din buruieni (pl. lui buruiană) + suf. -os.
7. [Șăineanu, ed. VI] buruienos a. plin de buruieni sau bălării: ard movili buruienoase scoțând fumuri cenușii AL.
8. [Scriban] buruĭenós, -oásă adj. (d. buruĭană). Plin de buruĭene. Fig. Neplivit, incult. Adv. a vorbi buruĭenos.
9. [DOOM 3] buruienos adj. m., pl. buruienoși; f. buruienoasă, pl. buruienoase
10. [DOOM 2] buruienos adj. m., pl. buruienoși; f. buruienoasă, pl. buruienoase
11. [Argou] buruienos, -oasă, buruienoși, -oase adj. (d. limbaj, cuvinte) trivial, obscen.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL