1. [DEX '09] BURNIȚA, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A bura1. – Din burniță.
2. [MDA2] burnița vi [At: DELAVRANCEA, S. 107 / Pzi: 3 ~țează / E: burniță] A bura1.
3. [DEXI] burnița vb. I. intr. A ploua mărunt și des; a bura. Norii posomorîți burnițau peste toată mahalaua (DELAVR.). ◊ (impers.) Pe înserate a început să burnițeze (CA. PETR.). • prez.ind. pers. 3 -ează. /burniță + -a.
4. [CADE] BURNIȚA (-iță) vb. unipers. 🌦 A bura: norii posomorîți burnițau DLVR. [burniță].
5. [DLRLC] BURNIȚA, pers. 3 burnițează, vb. I. Intranz. A ploua mărunt și des; a bura, a cerne, a țîrîi. Burnița mărunt și rece. Pe uliță este zloată, cum se întîmplă să fie în martie, cînd și burnițează și ninge. PAS, L. I 252. Norii posomoriți burnițau peste toată mahalaua, înecînd casele într-o atmosferă grea. DELAVRANCEA, S. 107.
6. [Șăineanu, ed. VI] burnițà v. a bura.
7. [Scriban] burnițeáză v. tr. (d. burniță). Vest. Burează.
8. [DOOM 3] burnița (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. burnițează; conj. prez. 3 sg. să burnițeze
9. [DOOM 2] burnița (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. burnițează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL