1. [CADE] BURLUIU (pl. -uie) sn. 1 Lemn gros de 6-8 cm., găurit dealungul pînă aproape de unul din capete unde se face o gaură laterală; se pune în vrana butoaielor cu vin, ca să răsufle, mai ales cînd fierbe vinul RV. -CRG. ¶ 2 Gîtul pîlniei (🖼 675) ¶ 3 Gîtul crintei, pe unde se scurge zărul, cînd se frămîntă cașul ȘEZ. ¶ 4 Cilindru de sticlă la o lampă cu petrol, sticlă de lampă [comp. BURLAN].
2. [Șăineanu, ed. VI] burluiu n. Mold. țeava pâlniei în care se toarnă vinul. [Origină necunoscută].
3. [MDA2] burloi sn [At: DA / Pl: ~oaie / E: nct] (Reg; rar) 1 Urcior de pământ, cu găurele la gură și prevăzut cu o supapă pe toartă, din care se soarbe lichidul. 2 Conținutul unui burloi (1)[1].
4. [MDA2] burlui sn [At: I. IONESCU, P. 253 / Pl: ? / E: nct] Lemn de grosimea vranei butoiului cu orificiul în vârf, pus când fierbe vinul.
5. [DEXI] burloi s.n. Vas de lut ars, cu gîtul înalt și îngust, corpul bombat, prevăzut cu o supapă pe toartă, din care se soarbe lichidul. • pl. -oaie. și burlui s.n. /etimol. nec.
6. [DEXI] burlui1 s.n. (reg.) Lemn de grosimea vranei butoiului, pus cînd fierbe vinul. ♦ Cilindru, gît. • pl. -uie. /etimol. nec.
7. [DEXI] burlui2 s.n. v. burloi.
8. [CADE] BURLAN (pl. -ne) sn. 1 Tub, țeavă de metal prin care se scurge, de-a lungul zidurilor, apa din streașina unei case, urloiu ¶ 2 Cilindru, tub de tinichea prin care trece fumul de la o sobă de metal în coșul casei (🖼 674): coloană cilindrică de olane la sobele de zid: crivățul urlă în ~ele sobei BR. -VN. ¶ 3 Scoc făcut dintr’un lemn găurit dealungul, prin care curge apa din izvoare sau din cișmele ¶ 4 Tub cilindric, gros, de fontă sau de beton întrebuințat la canale ¶ 5 pl. Țevile de lemn care unesc capacul cazanului de spirt cu gura țevilor de aramă ale putinei răcitoare CIAUȘ. ¶ 6 = BURLUIU ¶ 7 ⊕ Manșetă.
9. [CADE] ȚURLUIU (pl. -luie) sn. = SULINAR(IU)2 [comp. ȚURLOIU2 și BURLUIU].
10. [Scriban] burlúĭ n., pl. ĭe (rudă cu burlan, corlan, gurluĭ, gurguĭ, țurluĭ, țurloĭ). Burlan, țeavă, tub. Canulă. – În Trans. burloĭ, pl. oaĭe, cĭucĭuru urcĭoruluĭ. V. și urloĭ.
11. [IVO-III] burluiu, -luie.
12. [DOOM 3] burlui s. n., pl. burluie
13. [DOOM 2] burlui s. n., pl. burluie
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL