1. [MDA2] burica1 [At: LB / V: bărăca, îmburica / Pzi: ? / E: aburca (pad) + buric] 1 (Reg) vt A ajuta pe cineva să se urce într-un pom. 2 vt A se cățăra într-un pom. 3 vr (Pgn) A se cățăra. 4 vr (Pad buric) A-și scoate burta înainte.
2. [MDA2] burica2 vt [At: DA ms / Pzi: ~ichez / E: buric] A tăia ombilicul fătului la naștere Si: a moși.
3. [MDA2] buricar sn [At: ȘEZ. VIII, 88 / Pl: ~e / E: buric + -ar] (Reg) Cuțit (stricat) cu care tăia moașa buricul (1) nou-născuților.
4. [DEXI] burica vb. I. 1 refl., tr. A (se) cățăra, a (se) ridica. 2 tr. A(-și) scoate burta înainte. ♦ Fig. (fam.) A se da mare, a se umfla în pene, a se îngîmfa. • prez.ind. buric. /buric + -a.
5. [DEXI] buricar s.n. (înv., reg.) Cuțit (tocit) cu care moașa tăia buricul nou-născuților. • pl. -e. /buric + -ar.
6. [CADE] BURICA (-ic) vb. tr. și refl. ABURCA [aburca + buric].
7. [DLRLC] BURICA, buric, vb. I. Refl. (Regional și familiar) A se ridica, a se înălța.
8. [DLRM] BURICA, buric, vb. I Refl. (Reg. și fam.) A se ridica, a se înălța. – Din aburca + buric.
9. [Șăineanu, ed. VI] buricà v. a se sui târîș-grăpiș pe o coastă repede, a se cățăra pe un arbore. [Lit. a se târî pe buric].
10. [Scriban] 2) buríc (mă) v. refl. Iron. Mă fudulesc, mă îngînf (îmi scot buricu saŭ peptu înainte).
11. [Scriban] buricár n., pl. e (d. buric, fiindcă moașele taĭe buricu c’un foarfece tocit). Nord. Bulicher.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL