1. [MDA2] buricar sn [At: ȘEZ. VIII, 88 / Pl: ~e / E: buric + -ar] (Reg) Cuțit (stricat) cu care tăia moașa buricul (1) nou-născuților.
2. [DEXI] buricar s.n. (înv., reg.) Cuțit (tocit) cu care moașa tăia buricul nou-născuților. • pl. -e. /buric + -ar.
3. [Scriban] buricár n., pl. e (d. buric, fiindcă moașele taĭe buricu c’un foarfece tocit). Nord. Bulicher.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL