1. [DEX '09] BURDUȘIRE, burdușiri, s. f. (Fam.) 1. Acțiunea de a burduși. 2. Deformare accidentală a unui perete de tablă, cu formarea unei convexități. – V. burduși.
2. [MDA2] burdușire sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: burduși] (Reg) 1 Umplere până la refuz Si: burdușeală (1). 2 Bătaie zdravănă Si: burdușeală (2). 3 Umflare până la refuz Si: burdușeală (3). 4 (Reg) Stricare a fructelor răscoapte Si: burdușeală (4).
3. [DEXI] burdușire s.f. 1 Acțiunea de a umple ceva pînă la refuz. 2 Bătaie zdravănă; burdușeală. 3 Deformare accidentală a unui perete de tablă, cu formarea unei convexități în exterior. • pl. -i. /v. burduși.
4. [DEX '98] BURDUȘIRE, burdușiri, s. f. 1. Acțiunea de a burduși. 2. Deformare accidentală a unui perete de tablă, cu formarea unei convexități. – V. burduși.
5. [DEX '09] BURDUȘI, burdușesc, vb. IV. (Fam.) 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.
6. [MDA2] bordoși v vz burduși
7. [MDA2] burduși [At: CARAGIALE, T. I, 44 / V: bor~, ~uji, ~doși[1] / Pzi: ~șesc / E: burduș + -i] (Reg) 1 vt A umple ceva până la refuz. 2 vt (Fig) A bate tare pe cineva. 3 vr A se umfla ca un burduf (1). 4 vr (D. fructele răscoapte) A se strica.
8. [DEXI] bordoși vb. IV. v. burduși.
9. [DEXI] borduși vb. IV. v. burduși.
10. [DEXI] burduji vb. IV. v. burduși.
11. [DEXI] burduși vb. IV. 1 tr. A umple ceva pînă la refuz, ca pe un burduf; a îndesa, a ticsi. Să burdușiți pămîntul de grîu (ISP.). ♦ Fig. (fam.; și cu determ. „în bătăi”, „cu bătaia”) A da în cineva ca într-un burduf, a bate zdravăn pe cineva. Îi luă în goană și-i burduși în bătăi (ISP.). 2 refl. (despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se umfla ca un burduf; a se scoroji, a se coșcovi. Pereții sînt burdușiți, trebuie să-i tencuim din nou (POP.). 3 refl. (despre ape) A se învolbura. Apa... se umflă, se burdușește și urlă, făcînd clăbuci (VLAH.). 4 refl. (despre fructe răscoapte) A se strica (umflîndu-se). ◊ Fig. Talpa și vîrfu nației sînt bordoșite, răscoapte de veninul corupției (JIP.). • pl. -esc. și (reg.) burduji, borduși, bordoși vb. IV. /burduș + -i.
12. [CADE] BURDUJI 👉 BURDUȘI.
13. [CADE] BURDUȘI (-ușesc), BURDUJI (-ujesc) I. vb. tr. 1 A îndesa, a ticsi, a umplea tare (ca într’un burduf): unchiu-său burdușea prepelițele (D. -ZAMF.); să burdușiți pămîntul de grîu (ISP.) ¶ 2 Fig. A bate sdravăn, a snopi în bătaie, a umfla în bătaie, o stropși: Mă cam burdușiși în spate (PANN). II. vb. refl. 1 A se umfla (de umezeală sau de stricăciune), a se scoroji, a se coșcovi ¶ 2 pr. ext. A se umfla ca un burduf: ici apa se scufundă bolborosind ... colo se umflă, se burdușește (VLAH.).
14. [DEX '98] BURDUȘI, burdușesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf (1); a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Rar; despre ape) A se umfla. 2. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. 3. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. – Din burduș.
15. [DLRLC] BURDUȘI, burdușesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple (ceva) ca pe un burduf; a îndesa, a ticsi. O să ne burdușim pîntecele cu pepeni, cu lubenițe. STANCU, D. 256. Spor și îmbelșugare... să burdușiți pămîntul de grîu. ISPIRESCU, la TDRG. 2. Tranz. (Uneori determinat prin «în bătăi») A bate zdravăn, a snopi, a stîlci în bătaie. Tot o va tîrnui mamă-sa acasă și tat’su tot o va burduși. PAS, Z. I 123. Dacă se băgau să-i potolească pe bătăuși, se alegeau burdușiți. PAS, L. I 77. Îi luă în goană și-i burduși în bătăi, pînă ce trecu Dunărea. ISPIRESCU, la TDRG. ♦ A trînti (pe cineva) îmbrîncindu-l; a buși. 3. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul mobilei etc.) A se umfla (de umezeală sau de uscăciune); a se scoroji, a se coșcovi. Tot peretele s-a burdușit. 4. Refl. (Despre nori și ape) A se umfla (ca un burduf). Ici apa se scufundă, bolborosind ca suptă de gura unei viitori, colo se umflă, se burdușește și urlă, făcînd clăbuci. VLAHUȚĂ, O. A. 407.
16. [DLRM] BURDUȘI, burdușesc, vb. IV. 1. Tranz. A umple ceva ca pe un burduf; a îndesa, a ticsi. ♦ Refl. (Despre ape) A se umfla. 2. Tranz. Fig. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva. 3. Refl. (Despre tencuiala sau varul de pe pereți, despre placajul unei mobile etc.) A se scoroji, a se coșcovi. – Din burduș.
17. [Șăineanu, ed. VI] burdușì v. 1. a umfla pe cineva în bătăi: mă cam burdușise în spate PANN; 2. a se umfla și încovoia de uscăciune sau de umezeală (de scânduri); 3. a se muia foarte tare, a se face mălăieț (de poame); 4. a se face găunos (de arbori). [Din burduș = burduf (cf. burdușel): lit. a umfla ca un burduf].
18. [Scriban] burdușésc v. tr. (d. burduh, burduf). Unflu. Fig. Bat răŭ, coșesc, snopesc: l-a burdușit în bătăĭ. V. refl. Mă unflu. Mă îndoĭ de uscăcĭune: scîndurile se burdușesc. Mă moĭ, mă cofleșesc: perele s’aŭ burdușit. Mă fac găunos: copaciĭ se burdușesc.
19. [DOOM 3] burdușire (fam.) s. f., g.-d. art. burdușirii; pl. burdușiri
20. [DOOM 2] burdușire (fam.) s. f., g.-d. art. burdușirii; pl. burdușiri
21. [DOOM 3] burduși (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burdușesc, 3 sg. burdușește, imperf. 1 burdușeam; conj. prez. 1 sg. să burdușesc, 3 să burdușească
22. [DOOM 2] burduși (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burdușesc, imperf. 3 sg. burdușea; conj. prez. 3 să burdușească
23. [MDO] burduși (conj. burdușească)
24. [DRAM 2021] burduji, burdujesc, v.t. A îndesa, a ticsi: „Ne-am umplut sacul, l-am burdujit cu picioici de acelea devreme” (Bilțiu, 1999: 187). – Var. a lui burduși.
25. [DRAM 2015] burduji, burdujesc, vb. tranz. – A îndesa, a ticsi: „Ne-am umplut sacul, l-am burdujit cu picioici de acelea devreme” (Bilțiu, 1999: 187). – Var. a lui burduși (< burduș < burduf).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL